Lucia Simona Dinescu Artele virtuale Editura Tana, Bucureşti, 2008, 290 p. Studiul Artele virtuale al Luciei Simona Dinescu, cercetător colaborator la Centrul de Excelenţă în Studiul Imaginii, autoare a opului Corpul în imaginarul virtual (Polirom, 2007), se constituie de fapt în nr. 1/2008 al publicaţiei ştiinţifice trimestriale Vizual a CESI, conduse de profesorul Sorin Alexandrescu. Spaţiul contemporan al artelor virtuale, cu numeroasele mutaţii socioculturale şi filozofice pe care le implică, este analizat în sensul unei reconfigurări, pornind de la definiţii ale conceptelor şi trecînd prin punctele nodale ale dezbaterilor. Pe firul unei scurte istorii a preeminenţei cuvîntului/textului asupra iconului/imaginii, de la care se adapă mai toate dezbaterile în spaţiul disciplinelor virtuale – o relaţie complexă, ambiguă şi adesea duplicitară –, autoarea identifică în primul rînd punctele de intersecţie între cele două noţiuni/arii. Şi nu altfel vor sta lucrurile în cazul celuilalt binom ţesut în reţeaua investigaţiei teoretice, artă-ştiinţă, aceşti doi termeni dezvăluindu-şi, în primul rînd, punctele de convergenţă. Lucrurile sînt însă ceva mai complexe de-atît. Dacă „civilizaţia imaginii“, anunţînd încă din anii ’60 un apus al epocii Gutenberg (epoca scrisului şi a culturii abstracte), a avut nevoie de anumite „fisuri“ pentru a se infiltra în spaţiul limbajului, acestea i-au fost oferite tocmai de către artă, una dintre principalele figuri de stil ale retoricii, metafora, fiind construită pe baza analogiei de imagini. Iar în mediul generat de computer, lucrurile se complică încă şi mai mult. Aflat la baza complexei relaţii dezvoltate în mediul computaţional între corporal, scriptural şi vizual, web-ul a fost şi el, iniţial, un mediu textual, devenind apoi un spaţiu grafic prin dezvoltarea primului browser şi, ulterior, o combinaţie dilatabilă de text, imagin