Cartea pe care trebuie sa joace un candidat pentru a scoate din amorteala fiinta romanului, pentru a-l inviora, pentru a-i gadila organul receptor ca sa-si deschida porii spre a aspira cu incredere mesajul dedicat emanciparii natiunii, este greu de jucat. Cu toate ca se afla in maneca.
E foarte greu sa convingi ca esti sincer, deschis, destupat la a accepta critici sau sfaturi daca aceste insusiri iti sunt straine. N-ai cum sa convingi ca moare inima in tine de drag de contribuabil, daca nu ai nici o pornire de-a dialoga. Daca in realitate, fiinta ta nu da doi bani pe buna crestere si regulile nescrise care-ti interzic sa te compromiti odata ajuns in solda poporului, nu mai ai nici o sansa de-a deveni credibil. Sau a-ti recupera increderea celor care te vedeau haiduc.
Nu poti sa ai exact comportamentul pe care-l incriminezi decat daca esti ipocrit. Si eu inca mai astept un semnal ca Traian Basescu este onest.
Pandesc momentul cand imi va telefona un prieten ca sa-mi spuna: ai vazut? Tocmai a respins acuzatiile, a facut demonstratia ca totul e o miniciuna. Exact ca in cazul retragerii trupelor din Irak.
Ceasul isi scurge secundele, timpul toarce, duce cu el rabdarea, inmormantand-o, iar Traian Basescu nu spune nimic. Vreau sa aud ca Ana Maria Patru, membru BEC, nu este vicepresedinte al Autoritatii Electorale Permanente. Sau ca este, dar n-a participat, in noaptea alegerilor, la cheful la care se sarbatorea victoria Elenei Basescu, iar persoana prezentata de Jurnalul National ii seamana doar foarte tare.
Mai vreau sa citesc in lege ca membrii AEP sunt mai presus de politica-zoaie, cum a catalogat-o seful statului, ca se feresc sa fie asociati actorilor zilei. Ca institutia necesara bunei functionari a democratiei, care trebuie sa contribuie la cresterea gradului de incredere si atasament fata de sistemul pluralist