Îngerii sînt tot mai trişti.

Pentru dînşii zădarnic îţi mişti

Coapsele printre flori late.

N-au voie să-ţi steie la spate

Şi nici să arunce cu nucile,

Ochindu-ţi blînd ceafa şi bucile

Şi uneori chiar şi călcîiele

Ce sfarmă în iarbă tămîile.

Oh, sînii le sînt interzişi

Să-i gîdile cu un măcriş

Sau să îţi desfacă în rai, cînd tu ronţăi

Un măr, jucăuş, aurii cîrlionţii.

De aceea mai bine adorm,

Sprijiniţi de copacul enorm... Îngerii sînt tot mai trişti.

Pentru dînşii zădarnic îţi mişti

Coapsele printre flori late.

N-au voie să-ţi steie la spate

Şi nici să arunce cu nucile,

Ochindu-ţi blînd ceafa şi bucile

Şi uneori chiar şi călcîiele

Ce sfarmă în iarbă tămîile.

Oh, sînii le sînt interzişi

Să-i gîdile cu un măcriş

Sau să îţi desfacă în rai, cînd tu ronţăi

Un măr, jucăuş, aurii cîrlionţii.

De aceea mai bine adorm,

Sprijiniţi de copacul enorm...