Sezonul rece debuta somptuos. In sfarsit, macar o anumita parte a populatiei avea un nou presedinte. De ziua nationala, toata lumea depuse coroane de flori, cu gandul fie la trecut, fie la viitor. La Arcul de Triumf, o mare multime de cetateni aprecie acuratetea protocolului care dirija corect grupurile: care pe stanga, care pe dreapta. In ciuda declaratiilor preelectorale, nimeni nu se avanta pe centru. Luminita, Zizi si Caine urmareau programul TV, conceput in stil american, sa se bucure lumea de sarbatoare: toata ziua numai muzica, sport, desene animate, umor si filme deconectante. Vorbim despre TV5, fireste, caci pe TVR1 era Cantarea Romaniei, serie noua, cu sobor. Deodata, se auzi clopotelul (n-aveau sonerie, consuma prea mult curent). Zizi sari de sub cele trei plapumi, isi trase repede bocancii (paltonul il avea deja pe el, dar Luminita nu-l lasa si cu bocancii in pat, cochetarie feminina, de!) si vru sa iasa pe geam. Noroc ca era inghetat. Pe dinauntru. - Ce faci!? il intreba uimita fata. Zizi sovai, apoi se calma cat de cat vazandu-l pe Caine ca da din coada langa usa: - Credeam c-au venit... Cine-o fi? Era Ilie, bunicul lui: - M-am gandit sa va mai calc o data, acu’ ca un drum inca e mai putin ca pensia. Dac-ati sti ce-am patit... Se varara toti patru in pat si batranul incepu sa povesteasca: - Sedeam pe o bancuta, sa-mi mai trag sufletul, cand o vint o masina d-alea sclipicioase si o fatuca toata numa’ buline m-o palit cu o sticla patratoasa. Z’ce: "Bea, mosule, sa-ntineresti!" Tulai, Doamne, ca asta-mi trebuie mie acuma, s-o iau iar cu rivulutiile de le-nceput… - Si unde-i obiectul? vru sa stie Zizi. - No, uite-l! N-am beut, ca nu’s ce-i, nu-i pe graiul nostru. Ii dadura sa bea lui Caine. Acesta lipai cateva picaturi, stranuta, se incorda ca un arc si, in fine, incepu sa miaune. Bunicul concluziona filozofic: - Vor sa vada cat ne tinem… Cu cal