Nevrozele, anxietatea, agitaţia, insomnia sunt afecţiuni neuropsihice tratate în mod tradiţional cu ceai de tei.

Mai multe specii de tei sunt folosite în mod curent în medicina naturistă. Indiferent dacă este vorba de tei alb, cu frunză mare sau roşu, în scopuri terapeutice se folosesc cel mai mult florile. După culegere, ele se usucă la umbră şi se păstrează în locuri uscate, dar ferite de razele soarelui. Orice urme de umezeală pot compromite calitatea plantelor.

Bolnavii de epilepsie erau obligaţi să stea în copac

Florile de tei erau apreciate încă din evul mediu pentru efectul lor diaforetic - favorizează transpiraţia - şi pentru calmarea nervilor. Acum se consideră că planta este valoroasă şi în tratamentul durerilor de cap, indigestiei, isteriei şi diareii, cauzate de dependenţa de droguri. Odată se credea că aroma florilor de tei este atât de eficientă în tratamentul epilepsiei, încât bolnavii erau forţaţi să stea câteva zile în copac în speranţa că se vor vindeca.

Florile conţin, de asemenea, ulei volatil, alături de tanin şi mucilagii. Studiile au arătat că proporţia de tanin şi mucilagii din florile de tei este foarte importantă. Cele cu un conţinut mai mare de tanin şi unul mai mic de mucilagii produc un ceai mai aromat decât florile cu o concentraţie redusă de tanin şi mai mare de mucilagii. Teiul alb conţine o concentraţie mai mare de tanin, prin urmare, din el se obţine un ceai aromat. Cel mai bun gust îl au însă ceaiurile obţinute dintr-un amestec de flori de Tilia Cordata şi Tilia Platyphyllos (tei cu frunză mică şi cu frunză mare).

Ajută la eliminarea toxinelor prin transpiraţie şi urină

Cel mai bun mod de folosire a florilor de tei este sub formă de infuzie. Este un remediu eficient pentru relaxare, în caz de tensiune, anxietate, insomnii. Este recomandat pentru calmarea copiilor agit