Sanctuarul tehnicii moderne era considerat, înainte de 1990, Centrul de calcul, loc rezervat doar celor "iluminaţi", bine păzit, accesul se făcea cumva controlat, pe bază de autorizaţie, şi era unul din puţinele locuri în care exista aer condiţionat.
Am stat de vorbă cu unul din cei care în 1989 lucrau cu astfel de minuni tehnologice, Constantin Teodorescu, şef al oficiului de calcul la Trustul de Instalaţii de Automatizări, filiala Brăila. În '89, calculatoarele moderne cu care era dotat centrul erau Felix-ul C-256 sau Coral-ul. Acestea aveau nevoie de o temperatură constantă ca să poată lucra, aşa că "Tovarăşul Director" nici nu se împotrivea atunci când şeful oficiului de calcul îi cerea necesarul de echipamente pentru climatizare, altfel calculatorul nu lucra.
"În zilele de vară, când climatizarea nu mai funcţiona, temperatura trecea de 35 de grade «în sală» şi, de cele mai multe ori, Coral-ul rămânea blocat cu ledurile îngheţate într-o poziţie. În acele momente se declanşa tragedia, telefoanele sunau, şefii de direcţie veneau îngrijoraţi să vadă dacă până mâine le iese listing-ul la gestiune", işi aduce aminte Teodorescu.
CORAL
Coral-ul era un dulap mare cam cât un frigider cu congelator, plin cu plăci cu circuite care trebuiau curăţate cu gumă de şters pentru că se mai oxidau. Toată memoria de care dispunea era 1024 Ko, adică 1 MegaOctet, adică mai puţin decât memoria oricărui telefon mobil din ziua de astăzi, deci de 8.000 de ori mai puţină decât memoria lui Nokia N95.
Însă Coral-ul era la vremea aceea unul din calculatoarele moderne. Sistemul de operare, RSX-11, o copie a VAX-VMS-ului de la americani, era un sistem considerat cu mult mai performant şi mai flexibil decât cel instalat pe Felix-uri care venea de la francezi. Prin anii '80, se obţin
