Se spune că românii au trei mari pasiuni: micii, fotbalul şi OTV-ul. Se spune că românii au trei europarlamentari favoriţi: Gigi, Vadim şi Elena. Asta nu ştiu dacă e adevărat, dar cu siguranţă cei trei sunt cei mai faimoşi. Se spune că românii sunt optimişti, dar cam proşti. În ciuda tuturor evidenţelor, eu rămân un optimist şi cred că partea cu prostia e doar o impresie.
Într-una dintre dimineţile săptămânii trecute, pe bulevardul Magheru din Bucureşti, mai mulţi oameni formaseră o coadă. Nu se dădeau nici „tacâmuri“ ca în urmă cu două decenii, nici plase electorale ca în prezent, ci se dădeau cărţi. Pentru că unul dintre cele mai mari trusturi de presă din România tocmai îşi deschisese prima librărie în care urma să se comercia-lizeze cărţile ataşate, până de curând, exclusiv ziarului de mare tiraj al companiei. Rafturile nu semănau deloc cu peisajul multicolor al unei librării obişnuite, cărţile fiind legate în coperte identice, care păstrau aparenţa unei ediţii de lux. Preţul însă, sub doi euro pentru un titlu, vorbea despre apariţia primului chilipir cultu-ral destinat marelui public din România. Combinaţia dintre titlurile clasice, precum „Anna Karenina“ sau „Doamna Bovary“, şi cărţile adolescenţei, ca „Winnetou“ sau „Ultimul mohican“, a asigurat noii librării un aflux neîntrerupt de clientelă. Clientelă, de altfel, foarte eterogenă şi axată, conform declaraţiilor tipărite chiar în ziarul omonim librăriei, pe construirea unei biblioteci pentru nepoţi.
La doar câţiva metri mai departe, altă librărie îşi aştepta cumpărătorii îmbiindu-i nu doar cu apariţii editoriale de actualitate, dar şi cu arome de ceai şi sunete de jazz. Printre rafturi se plimbau adolescente creative, tineri încercănaţi de idei artistice şi intelectuali cu vorbă dulce. Dacă în librăria învecinată aparenţa luxos învelită a culturii înalte se cumpăra la preţ de salam, aici se vindea
