Atunci când stai de vorbă cu un om şi-l vezi atât de plin de viaţă, de efervescent, de activ, de zâmbitor nu îţi imaginezi ce taine ascunde. Nici noi nu ne-am imaginat ce poveste de viaţă se ascunde în spatele lui Alexandru Jula, cunoscutul interpret de muzică uşoară, de aceea credem că merită spusă tuturor. Alexandru Jula oferă o lecţie despre cum trebuie trăită viaţa, o lecţie de altruism, o lecţie de iubire necondiţionată faţă de muzică şi oameni...
S-a născut în Ardeal, în oraşul Şimleu Silvaniei, din judeţul Sălaj, la 24 iulie 1934, fiind al patrulea copil al ardelenilor Iosif şi Floarea Jula. "Părinţii mei s-au cunoscut înainte de 1916. Tata, fiind militar, a plecat în război şi s-a întors cu puţin timp înainte de încheierea ostilităţilor militare. A venit data de 1 Decembrie 1918, când în Ardeal s-a instaurat administraţia românească. În 1919 se naşte primul lor copil, Jula Iosif. După cinci ani s-a născut sora mea Florica, apoi, după alţi cinci ani, sora mea Lucia. Tot după cinci ani am apărut eu pe lume, în 1934", povesteşte Alexandru Jula.
"Eram la Turda când am avut prima întâlnire cu muzica şi am simţit primul fior pe care ţi-l dă o piesă reuşită. Surioarei mele, Florica, îi făcea curte un ofiţer, locotenent în Regimentul 83 Infanterie: Gheorghe Căciubanu. Regimentul a primit ordin de plecare pe front. Întrucât familia nu l-a condus, l-am condus noi, familia mea. Era o noapte neagră. Nu se vedea nici luna. Era camuflaj, erau interzise toate sursele de lumină. Am ajuns la acel tren în gara Turda. Garnitura era compusă numai din vagoane de marfă. Singurul vagon de clasă era cel al ofiţerilor. În gară era o linişte impresionantă. Nu se auzeau decât plânsetele înfundate ale celor care îşi conduceau copiii, fraţii pe front. Un ofiţer pe care nu-l conducea nimeni era la fereastră şi cânta melodia lui Kirkulescu, pe atunci la modă: «
