Ceremonia inmanarii adeverintei de europarlamentar a fost, fara doar si poate, un moment solemn. Si se inscrie in buna noastra traditie. O miuta politica.
In Romania, ca peste tot, fastul este atribuit unor valori fundamentale. Se naste din pornirea de-a marca intensitatea secundei publice, de-a desavarsi maretia, de-a pune sacrul in matrice.
Prin urmare te uiti prin curte, identifici profunzimea si pui pe ea steag. Si cum se numeste singura reduta care mai poarta drapelul cu insemnele noastre nationale, uniforma completa, ca sa folosim o sintagma a zilei? Cotetul politic, fireste!
Camarazii intru mesaj picurat in urechile populare ca un acid se straduiesc sa-si care suturi in cap, isi sulemenesc discursul cu imnuri religioase, isi ridica fustele spre a-si arata turloaiele zdrelite de la loviturile adversarilor care nu pricep atitudinea pusa in slujba natiunii. Beau un pahar cu apa si o iau de la capat, fericiti cand ii intercepteaza o echipa de filmare ca si cand le-ar presara margele colorate si banane.
Iar cand se intalnesc isi dau mana, uitand toate blestemele, muscaturile, copacii doborati in calea masinii si zaharul turnat in motor, se pupa cu sunet, ciocnesc sampanie si se hlizesc. Ca hlizirea, ca si Miorita, face parte din filonul nostru. Si e solemna.
E drept, buna crestere impune sa te abtii, in public, la aceeasi masa, sa infingi argumente la teoria evolutionismului. Doar ca si ipocrizia are limitele ei - chiar am spus asa ceva?
Cum o fi construita mintea unui politician care este in stare sa glumeasca in compania unuia care-l acuza ca e betiv, bolnav de Parkinson, curvar si mincinos? Solemna, fireste.
Corneliu Vadim Tudor a avut, fireste, rolul de-a detensiona atmosfera. Chiar daca, in vazul camerelor de filmare, europarlamentarul salvat de Gigi Becali din mizerie a facut misto d