Ca să nu mai rămână repetent şi anul acesta la examenul de Drept al Comisiei Europene, Guvernul României a decis să-şi asume răspunderea în parlament pentru Codurile Penal şi, respectiv, Civil.
Doar-doar va obţine notă de trecere şi nu i se vor tăia fondurile europene. Este adevărat, guvernul de acum nu este cel de anul trecut, care primea cartonaşe galbene de la experţii CE pentru îndărătnicia cu care refuza să combată corupţia.
Emil Boc poate invoca aici în mod credibil „greaua moştenire” ca motiv pentru forţarea votului asupra Codurilor juridice fără dezbateri parlamentare. Împrejurările excepţionale impun măsuri excepţionale, nu-i aşa?
Se poate, dar ceva parcă nu este în regulă: adoptarea noilor Coduri nu este un scop în sine, ci un mijloc pentru realizarea reformei în justiţie şi pentru combaterea corupţiei. Nu avem însă nicio garanţie că noile Coduri servesc acestor scopuri.
Mai mult, datorăm statutul de oaie neagră a Europei la capitolul corupţiei nu numai PNL-ului, ci mai ales PSD-ului, partid care a blocat ani la rând cercetarea penală a parlamentarilor săi suspectaţi de corupţie; a produs în 2007 un Cod de Procedură Penală care ne-a făcut de ruşine în Europa; şi apoi a încercat să limiteze anchetele penale la şase luni, ceea ce ar fi dus la închiderea tuturor marilor dosare în lucru.
Cu aceste antecedente, cum să credem că PSD îşi va asuma un Cod Penal care să ducă la procese scurte, transparente şi drepte pentru cazurile de corupţie?
Iar dacă ne mai amintim şi cum au făcut corp comun Victor Ponta, Adrian Severin şi Norica Nicolai împotriva Monicăi Macovei atacând- o exact pe tema justiţiei şi a combaterii corupţiei şi că Adrian Severin a inclus-o pe actuala sa colegă în PE pe o listă de indezirabili întocmită de PSE (mari caractere la socialiştii europeni, nu avem ce zice!), ei
