Citesc în Verso că după ce câţiva scriitori veniţi de la Bucureşti l-au vizitat pe N. Steinhardt la Rohia şi au aflat că are cărţi interzise, unul l-a turnat. Trebuie că a avut încredere în el, altfel nu i le-ar fi arătat. Coincidenţă: tot astăzi, cu aceeaşi poştă, mi se comunică de către C.N.S.A.S. un nume pe care aş fi preferat să-l ignor. Trecutul se răzbună. E tot mai poluat.
Unii oameni, dacă n-ar exista, n-ar trebui inventaţi.
Aranjând biblioteca din mansardă, dau peste o carte cu următoarele rânduri scrise, la 16 iunie 1946, de învăţător: "Premiul lui Livius Ciocârlie pentru sârguinţă deosăbită în toate domeniile, ca animator a tuturor acţiunilor bune din clasă." Sârguinţă..., în toate domeniile..., animator... La barbe!, cum ar zice francezul. Adică: ce gogoşi! Presupun că acelaşi autograf l-au primit toţi copiii de "domn". Cartea e intitulată Minunile ştiinţei. De la pârghie la energia atomică. M-a nimerit în plin! În toate domeniile, deh... Dar şi ce ortografie pe învăţător! De la el mi s-a tras.
Nu putem şti încă ce a scris despre mine omul divulgat de C.N.S.A.S., fiindcă i-am împrumutat dosarul doamnei B., curioasă să ştie cum arată aşa ceva. Vrusesem să-l depun la pubelă, dar mi-am aprins, în familie, paie-n cap.
Telefon de la Corina. Consolează-ţi, te rog, nepotul, că-i amărât foc din cauză că a ratat Mutu de la 11 metri. Lasă, Maxone, că nu prea l-am meritat. Aşa spui tu... Şi câtă vreme o să fii trist? Toată viaţa, ca data trecută (când portughezul Figo ne-a vârât un gol în ultimul minut)?
De fapt, Maxone uitase istoria cu Figo. Aşa o să ne uite şi pe noi.
Jurnalul ăsta a început cu depresie. În timp, a devenit din ce în ce mai vesel. Din ce în ce mai senil?
Azi-noapte, hotărâserăm, ca englezii, să ne luăm la bătaie pentru a rezolva un diferend. Atât
