Cam pompos, adevărat, dar, după ce drămăluieşti bine cu ochiul lucrările, e cât se poate de justificat titlul provocatoarei expoziţii* de la Galeria Orizont! Un challenge ce coboară nu atât din tratamentul artistic aplicat unui şir de trei „continue" englezeşti – „breaking off", „pushing off" şi „stripping off" – cât dorinţei de a omogeniza un manifest estetic exprimat subliminal in chiar afişul de prezentare. Intenţia declarată – vom vedea insă cât de parşiv este escamotată – se invârte in jurul conceptului de OFF. In afară, dar, de fapt, la urmă de tot iţi dai seama că totul este inăuntru. Excentric, dar, in fond, sever circumscris. Centrifug, dar in esenţă, cât se poate de centripet. Tot acest trompe-l’oeil este săvârşit cu măiestrie şi cu nu mai puţin entuziasm de către trei artişti. Doi pictori şi un, nu ştiu cum să-i zic, un bricoleur al miniaturii, un assambleur de detalii insignifiante ale materiei, recompuse in respiraţii insinuante ale geniului vizionar. Unul inedit, năstruşnic, derutant, insolit, clătinându-se ameninţător şi ludic intre absurd şi calin, intre instigare şi delicateţe, intre iluminare şi nefast-food-ul artei.

Tânărul Mihail Coşuleţu, o personalitate complexă, pictor, designer, autor de „desene tridimensionale" (expuse in 2007, la UNAgaleria), coautor de proiecte indrăzneţe (de pildă, ZEBRA, in colaborare cu Simona Vilău şi Adrian Popescu), profesionist al performance-urilor şi, in general, un comunicator de excelenţă, se caută acum la origini.Se supune singur unui racursi pe povârnişul timpului. Vrea să-şi cunoască pe de rost familia. Işi descoperă strămoşii, ii cultivă, ii mângâie, ii iubeşte, ii infăţişează celorlalţi şi, prin urmare, ii propune la premiul intâi cu coroniţă. Nu se sfieşte să-i arate aşa cum sunt, goi, pierduţi in spaţii cvasi-selenare, spectrale sau in incleştarea războiului, cu coiful pe cap, aflaţi pe peronul e