Stelea - la ultimul său meci, evoluţie de excepţie, cu execuţii de mare portar. A ieşit pe centrări, a plonjat, a prins cu siguranţă baloanele şutate spre poartă. Regretul despărţirii e cu atât mai mare, cu cât Stelică a dovedit că nu-şi arată anii din buletin.

Oros - în lipsa lui Duarte şi Voicu, a fost găselniţa lui Răzvan pentru banda dreaptă. Deşi nu a greşit şi şi-a făcut bine treaba de apărător, a părut timorat, s-a mărginit să facă exclusiv faza defensivă şi nu s-a aventurat deloc în atac.

Nae Constantin - la post ori de câte ori a fost solicitat, cu precădere la fazele fixe, unde se aruncau mingile sus la bătaie. A şi greşit în două rânduri pase simple, dar, una peste alta, şi-a făcut treaba.

Abrudan - în ton cu jocul coechipierilor, a căutat - şi în mare parte a reuşit - să se achite de sarcini. Nici el nu s-a remarcat ca altă dată, când ameninţa poarta adversă, a sfârşit prin a fi înlocuit pentru impulsionarea atacului.

Cristi Ionescu - faptul că nu e unul dintre titularii obişnuiţi s-a văzut. Dedicat total sarcinilor, joc la sacrificiu şi multă, multă muncă. Deşi nu are tehnica lui Ezequiaş, doar rezervă ieri, a oferit siguranţă defensivei, dovedind că poate fi o soluţie pentru banda stângă.

Roman - extrem de generos în efort, folosit pe ambele benzi, trecând ulterior şi fundaş, Roman a crescut mult. O importanţă aparte are şi convocarea la lot, care i-a dat multă încredere. A iniţiat faza din care s-a născut golul victorios, a-tunci când a centrat perfect.

Măldărăşanu - foarte tehnic, a luat jocul de câteva ori pe cont propriu, înşirându-şi adversarii prin driblinguri de efect. Activ, a executat şi majoritatea fazelor fixe, ştiinţa sa de a lovi balonul ajutându-i deseori pe coechipieri.

Paulo Adriano - intuiţie incredibilă, atu major în sumedenia de recuperări reuşite. A apărut în două rânduri periculos în careul