În caietul cafeniu, subţire, liniat şcolăreşte, cu un 1944 al meu, strict personal, ca şi cum războiul ar fi fost cu totul secundar pentru mine, - an funest, pus pe copertă, după cerneala mai neagră şi mai clar imprimată probabil după o revizuire, scrie:

... Experimentul cu pisica decerebrată după modelul lui Sherington, animalul nu mai manifestă nici o emoţie, ci doar o mimică automată. Injectându-i-se, în starea aceasta, un excitant (ca Pagano), în presupusul centru emotiv, nu manifestă totuşi nici un fel de emoţie. Ceea ce duce la infirmarea teoriei centrilor emotivi. Concluziuni: indiferent de teorie, oricărei stări emotive îi corespunde o stare fiziologică şi invers. Procesele ce au loc la nivelul psihologic, adică pe o anumită adâncime a scoarţei cerebrale, sunt procese şi fizice, şi psihice...

Urmează W. Wundt cu a sa origine totalitară a emoţiilor (în care cuvântul totalitar, folosit prima dată în sec. al XIX-lea, nu avea încă sensul politic pe care i-l dăm astăzi)... Emoţia, după marele psiholog german, este o reacţiune a conştiinţei. Unii susţin greşit că la baza emoţiilor ar sta expresiile emoţionale. Expresiile emoţionale însă nu sunt acte anonime, ci reacţiuni ale organismului totalitar, adică în totalitatea lui. Aşadar, expresiile emoţionale sau mimica sunt linii de direcţie, numai în care se cristalizează eul omenesc.

Obiecţiunea lui Bechterew: Mimica este autonomă. Ea se poate manifesta, fără să aibă loc şi emoţia. Ca în cazul animalului decerebrat, căruia i se excită thalamusul. Invers - animalul poate avea o emoţie, fără mimică, atunci când thalamusul este anesteziat. Mimica are loc prin thalamus. Emoţia, - de ordin cerebral. Ea se bazează pe o structură psiho-fizică, totalitară... (folosind iarăşi cuvântul compromis politic).

Corpul şi presupusul suflet fac parte dintr-o unitate mai cupr