Întrebări cu capul bătucit de “acest final nebun de campionat”
Cu permisiunea dvs, am voie azi dimineaţă să pun cîteva întrebări strict rezonabile, după o noapte întreagă în care capul mi-a fost bumbăcit cu expresia “un final nebun de campionat”? Deci:
1. E voie să mi se frîngă pixul pentru bara din Giuleşti, aceea din ultima secundă a ultimului minut, şi să întreb imediat dar de ce a fost 0-2 la pauză pentru Rapiduleţul veşnic drag?
2. E slobod să cer un amendament ca la celebra idee cu “speranţa moare ultima”, să se adauge imediat: “…dar tot ea învie prima”?, conform ultimelor calcule care, după un 1-0 cu Lituania, perfect logic, ne dau şanse de calificare crescute de la 0,63 la 1,40?
3. Mi se permite să fiu de acord fie şi cu cele mai obscure mişculaţii numai ca Mediaşul să rămînă între granzii mititeilor miticişti?
4. Pot spera ca Dan Petrescu să nu se supere cînd resping cu tot humorul disponibil ideea că aş fi fost şi eu un tăntălău - ca el şi ai lui - cînd m-am bucurat aici săptămîna trecută pentru cucerirea titlului? Va pricepe că-i socoteam campioni indiferent de orice manipulări?
5. Mi se îngăduie să mă asum ca un tăntălău conştient atunci cînd - în jungla care este - încă mă uit şi aplec urechea la ce spun barosanii?
6. Poate fi luată în consideraţie de către şefii televiziunilor sportive ruga mea incomensurabilă ca în viitorul campionat să se reducă drastic, la un minut sau nici măcar la un minut, intervenţiile elefantine ale patronilor? Dacă tot vrem să jucăm ca-n Europa, atunci să transmitem ca acolo, unde Laporta şi Moratti apar pe post cît Bucşaru, adică infinit mai puţin decît Messi sau Zlatan.
7. L-aţi văzut şi auzit pe Soderling ce a spus şi cu cîtă voioşie, după finala de la Roland Gaross în care fusese spulberat, fără problemele pe care Federer le-a avut cu Haas şi Del Potro? M-ai bătut de zece ori, a
