Bistriţeanul a amenajat într-un mod aparte croitoria "La Gicu". Pe pereţi tronează tablourile ultimilor conducători ai României, de la Regele Mihai I la Ceauşescu şi Băsescu. Astăzi, multă lume în România este de părere că, înainte de Revoluţie, era mai bine. Mai bine, pentru cine? Indiscutabil, înainte era mai bine pentru unele categorii sociale. Există, de asemenea, categorii pentru care „mai bine” şi „mai rău” coabitează: Gheorghe Cozan din Bistriţa, de pildă. Aroma dictaturii comuniste bântuie societatea noastră ca nişte stafii, pe care ba le acceptăm imediat, ba le ignorăm înfricoşaţi.

Cine este bistriţean get-beget, e imposibil să nu fi auzit de croitoria „La Gicu”, situată în centrul istoric al oraşului. Nu e vorba doar de talentul lui Gheorghe Cozan, croitor cu experienţă, ci e mult mai mult. Încă de la intrarea în atelier, se înalţă semeţ drapelul României. Până aici, nimic ieşit din normal. Aţi spune că Gheorghe Cozan e un patriot de cinste, dar, dacă te uiţi cu atenţie, observi că e vorba de drapelul Republicii Socialiste România. Surprizele abia încep. Pereţii atelierului sunt împânziţi cu fotografii de arhivă. De la Gheorghe Gheorghiu-Dej, la Nicolae Ceauşescu, regele Mihai şi lista continuă cu Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi ultimul, dar nu cel din urmă, Traian Băsescu. Omul are şi o explicaţie, cât se poate de logică, în viziunea lui: „Vreau să ştie oamenii cine au fost persoanele astea. Eu cunosc multă istorie, am citit mult. Fiecare dintre ei are şi părţi bune, şi părţi rele. Uite, de exemplu, Ceauşescu a fost un mare patriot. Cât timp a fost la putere, am fost singura ţară din lume care nu a avut datorii. Lucrul acesta nu a convenit europenilor, americanilor şi de aici ni se trag problemele. Acum, după Revoluţie, l-am simpatizat pe Băsescu, până la un moment dat. Acum, nu-mi mai place, pentru modul în care înţelege el funcţia de preşedint