Fluier final pentru alt sezon de speranţă. Unii huiduie, unii plâng, alţii se jură că nu mai vin la stadion, iar alţii se războiesc inutil cu jandarmii, sperând să sperie nepăsarea propriilor jucători. Când un întreg oraş credea că o să vedem fotbal adevărat la toamnă, pionii din teren s-au comportat cum nu se putea mai prost. Cu o mare nepăsare, „motivată“ de lipsa pregătirii fizice din iarnă, aceştia ne-au mai servit o lecţie nouă, proştilor care aşteptam ca anul acesta să putem mai mult.

Dacă ar fi să „imaginăm“ înfrângerea cu moldovenii, am putea să spunem că a fost mediul ideal pentru un blat perfect. Atmosfera necesară, meci gratis, petrecere după, manea pentru luptătorii lui Mititelu, artificii şi alte delicii. Cine se putea gândi că am fi în stare să lăsăm Vasluiul să se ducă în Europa, când toată lumea se pregătea de fiestă? Blat perfect într-un moment perfect. Nu suntem însă chiar aşa de nebuni să credem asta, deşi ce ne mai poate mira?

Ete fâs! Şi ce dacă am pierdut? La anul luăm campionatul şi facem instrucţie cu echipele din Capitală. Altă motivaţie, alte scuze pentru ce s-a întâmplat. Numai dintr-o tabără indolentă, guralivă şi nerealistă poţi să îţi propui un obiectiv imens când tu nu ai fost în stare să reuşeşti atingerea unui obiectiv mai mic, pe lângă care ai gravitat şi de care ai fost la un punct distanţă.

Scuzele nu mai pot fi tolerate. La Craiova nu s-a greşit în aceste două etape. S-a greşit de când s-a promovat, pentru că, în loc să se pună piciorul în prag nesimţirii şi lenei, acestea au fost încurajate şi chiar susţinute prin predicţii viitoare. Avem fotbalişti care nu au ce căuta în fotbal, care se supără când intră în cantonament, care se ofuschează că se antrenează, care nu joacă decât în anumite condiţii şi care au impresia că fotbalul este ceva care nu ar exista fără ei. Ei bine, nu e aşa. Aseară, echipa mare a primit o p