Manualele de istorie din viitor, depinzand de locul in care vor fi publicate, vor opta pentru una din doua abordari posibile, atunci cand vor atribui responsabilitatea pentru actuala criza financiara si economica globala. O abordare va da vina pe reglementarea prea lejera, politica monetara comoda si economisirea neadecvata din SUA. Cealalta, promovata deja de fosti si actuali oficiali americani precum Alan Greenspan si Ben Bernanke, va da vina pe enormul bazin de lichiditate creat de tari din Asia de Est si Orientul Mijlociu, in care economisirea a atins un grad foarte inalt. Toata aceasta lichiditate trebuia sa ajunga undeva, destinatia logica fiind tara cu cele mai profunde piete financiare, adica SUA, unde lichiditatile au umflat preturile actiunilor pana la cote nesustenabile.

Observati numitorul comun asupra caruia s-au inteles cele doua tabere: dezechilibrele globale in economisire – rate scazute in SUA, ridicate insa in China si alte piete emergente – au jucat un rol-cheie in criza, pentru ca le-au permis americanilor sa se intinda mai mult decat le permitea patura. I-au incurajat pe finantatori disperati dupa profituri de pe urma unor fonduri fabuloase sa le riste mai speculativ. Daca exista vreun consens in toata afacerea, atunci el persista asupra imposibilitatii de a intelege formarea si spargerea balonului fara luarea in calcul a dezechilibrelor globale.

A preveni viitoare crize similare cu cea prin care trecem implica asadar rezolvarea problemei dezechilibrelor globale. Din acest punct de vedere, primele semnale sunt imbucuratoare. Americanii au inceput sa economiseasca din nou. Dupa cum ne arata cele mai recente date, deficitul balantei comerciale americane a scazut de la 60 de miliarde de dolari la doar 26 de miliarde. Printr-un simplu calcul aritmetic stim deci ca in restul lumii s-au redus proportional surplusurile.

D