Într-o lume ce pare desprinsă din basmele mitologice, oamenii trăiesc ghidându-se după un amalgam de credinţe. Românii timoceni sunt ortodocşi, dar nu au renunţat nici la credinţele păgâne.

De-o frumuseţe sălbatică, Timocul sârbesc este plin de dealuri, văi, păduri... cimitire. Neîngrădite, cu monumente funerare foarte minuţios lucrate. Am plecat cu o delegaţie a Institutului Cultural Român să descoperim comunitatea românilor din această zonă, să realizăm o "Mediatecă".

Un proiect prin care încercăm să vi-i aducem mai aproape pe românii din Timoc. "Mediateca Românilor din Timoc." Alături de ICR am descoperit un tărâm incredibil.

POVESTEA ROSEI

În zona oraşului Bor, în satul Gamzigrad, circulă o poveste interesantă. Subiectul principal este Baba Rosa. Femeia care vorbeşte cu morţii. Sunt oameni care cred în puterile ei şi oameni care nu cred. Cei care cred sunt însă gata să confirme fără îndoială că ei au vorbit cu rudele lor plecate dintre cei vii. "Mergeţi şi-o să vedeţi!", un imbold pe care l-am auzit, poate, chiar de prea multe ori.

O mică şedinţă de grup şi treaba s-a hotărât! Mergem la Baba Rosa! Dar cine să fie cobaiul? Cine vrea să discute cu vreun subcombat? Ei, bine? Nimeni! Norocul nostru s-a numit Zavişa Zurj, un român din zonă implicat în mai toate proiectele care vizează comunitatea românească.

Fără să fie un credincios care s-ar aşeza în primele rânduri la o slujbă de biserică, nici prea păgân nu este... În el se dădeao luptă vizibilă între nepăsare şi teama de a da peste ceva ce nu ar putea controla.

Îşi dorea, dacă tot trebuia să meargă la căzătoare, să vorbească cu mama lui, Sârbinca, moartă de 15 ani. Dar, pe de altă parte... "Eu nu cred în aşa ceva, dar dacă o să ajung să cred? Nu vreau!" A întrebat câţiva oameni cărora Rosa le intermediase discuţii cu morţii ce ar trebui s