Sunt oraseanca get-beget si locuiesc la bloc.
Iubesc mult copiii, florile, pasarile si animalele. In decursul timpului, in casa am tinut tot felul de fapturi, una mai dragalasa ca alta: un iepure, un catel, hamsteri, pisici, perusi si o broasca testoasa. Intr-o primavara, dupa zile calde, a venit o furtuna cu ploaie si zapada. Pe 30 aprilie, dimineata, mergand cu masina, am vazut pe camp o barza cazuta, acoperita cu zapada. M-am apropiat de ea incetisor. M-a privit cu ochi mari si tristi. Am luat-o in brate si am dus-o acasa. Era atat de inghetata! Nu se putea misca. Ciocul si picioarele i se decolorasera. Am asezat-o la caldura in bucatarie. Era o situatie deosebita, caci nu stiam ce mananca si cum se comporta berzele. Ne studiam in tacere, apoi i-am vorbit linistit. Spre seara, barza s-a ridicat si a inceput sa se plimbe prin bucatarie. Am luat-o in brate. Cat de usoara era! Am privit-o si cand am vrut sa o mangai, am observat sute de paduchi pe capul si gatul ei. Iesisera spre caldura. Ce era de facut? Un dus caldut, ca o ploaie de vara, i-a indepartat pe invadatori. Berzei i-a placut si peste noapte a dormit in cada. A doua zi dimineata s-a plimbat tacticoasa prin toata casa. N-a vrut sa manance nici paine, nici mamaliga, nici peste congelat, nici carnita. In schimb, a inceput sa faca in bucatarie exercitii de zbor. Cand isi intindea aripile, parca sufla uraganul. Am rugat-o sa stea linistita, iar ea isi umfla penele de pe piept, isi ciugulea aripile, se infoia, aratandu-mi cat este de frumoasa. Ii placea sa stau cu ea, sa-i vorbesc. Parca intelegea ce spun...
A treia zi, barza era fierbinte, cu ciocul si picioarele viu colorate. Afara era liniste, soare, cald. Am luat barza in brate, am dus-o la Dunare. Pe plaja pustie, am asezat-o pe nisip. O clipa m-a privit cu atentie, si-a intins aripile si in zbor planat a plecat in drumul ei. Regret ca nu
