Femeie la Londra? Nimic mai natural! Chiar mă mir că nu am văzut pe nicăieri o astfel de reclamă, de logo, de stindard, mă rog, de ceva care să afirme clar şi fără complexe acest lucru care îţi sare în ochi de cum pui piciorul în Londra.
Sorry ladies, dar trebuie să spun că am văzut şi femei mai frumoase la viaţa mea. Ştiu că asta sună "sexist" şi "Eastern European", mi-aţi spus-o în repetate rînduri în aceste cîteva zile petrecute în capitala imperiului britanic, dar ce să fac, nu mă pot stăpîni, cred că e ceva "cultural" la mijloc! Dar o să spun imediat şi că nu am văzut nici ceva mai amuzant şi mai touching!...
Dacă un designer de modă " sau pur şi simplu o femeie obişnuită din Bucureşti " ar sta cu picioarele în apă rece, fiind bine plătit pentru a imagina cele mai nepotrivite combinaţii de culori şi de piese vestimentare, cred că nu ar putea egala imaginaţia, în acest sens, a londonezelor. Trecem peste gaura din ciorapi sau din cot, e deja banal. Dar chiar şi pentru mine, care de abia ştiu cu ce mă îmbrac eu însumi, stilul londonez este şocant. Începe cu culorile, combinate adesea ostentativ "nepotrivit", de genul roz bonbon şi verde prăzuliu sau toate culorile curcubeului combinate în stilul sorcovă. Continuă apoi cu accesoriile: am în faţa ochilor, de pildă, o fată mai plinuţă (la noi, machiştii balcanici, s-ar fi chemat obeză), îmbrăcată într-o fustă cloche, foarte largă, asortată cu o fundă roz imensă pe şoldul stîng şi zîmbind fericită pe bicicleta ei. Era ca un tort onomastic " şi chiar asta cred că dorea să spună. Se încheie apoteotic prin piese vestimentare insolite sau combinate insolit: fata aceasta subţirică, de pildă, îmbrăcată cît se poate de casual şi cu un joben mic pe vîrful capului sau apariţia aceasta în rochie albă de mireasă, ieşită parcă de la un azil, cînd de fapt e studentă la Goldsmith. Mai ales la sfîrşit de săptămînă, s
