A fost o vreme când în Europa animalele trebuia să răspundă pentru crimele lor în faţa judecătorilor.
Oamenii au vrut întotdeauna să domine natura, iar asta i-a făcut să acţioneze în cele mai neobişnuite moduri. Una dintre conduite este aceea de a judeca şi condamna animalele care au comis infracţiuni, în special crime. Acest obicei este la fel de vechi ca Biblia. În Exod scrie că „dacă un bou lua în coarne un om şi-l ucidea, atunci boul era lapidat“. Există documente, mai mult sau mai puţin bogate în amănunte, despre procesele multor specii de animale (capre, porci, cârtiţe, câini, pisici, melci) şi chiar insecte.
Unele dintre aceste procese erau penale, implicând judecarea unor animale de cele mai multe ori domestice. În 90 la sută dintre cazuri era vorba despre porci. Alteori erau procese ce implicau autoritatea ecleziastică. Aici erau judecate mai ales animale mici şi dăunătoare, precum rozătoarele sau lăcustele, care, neputând fi judecate individual, erau judecate şi condamnate colectiv .
Condamnate la pedeapsa capitală
Prima mărturie despre animale aduse în faţa judecătorilor datează din anii 800 d.H. Un roi de albine care a atacat şi ucis un bărbat a fost condamnat la pedeapsa capitală prin sufocare. Undeva în Normandia, în anul 1394, un porc a fost judecat şi condamnat să fie spânzurat pentru că a devorat un bărbat. În 1471, un cocoş a fost condamnat la pedeapsa capitală pentru că a făcut un ou, ceea ce însemna un mare dispreţ faţă de Dumnezeu. După ce a fost condamnat la moarte, puiul în cauză a fost ars.
Un proces original a avut loc în 1519 împotriva unui grup de cârtiţe care a distrus recoltele, săpând atâtea tunele încât nu mai creştea deloc iarbă pe câmp. Cârtiţele au fost condamnate în contumacie la exil. Însă, curtea a acordat un termen de 14 zile cârtiţelor care aveau pui şi celor tinere.
În 19
