Am asistat la o victorie a dreptei sau, mai bine zis, la o infringere categorica a stingii traditionale, moderate. In mod bizar, intr-o perioada de criza economica in care toata lumea vehiculeaza solutii mai mult sau mai putin etatise si dirijiste, social-democratia nu a fost capabila sa furnizeze un mesaj credibil de schimbare. Alegerile europarlamentare au trecut, e momentul intrebarilor si al explicatiilor. Ne vom referi astazi la teme mai generale, pan-europene, intrucit vom avea destule ocazii de a comenta pe marginea votului din Romania. Nu avem destul spatiu nici pentru a incadra rezultatele alegerilor in procesele ample, pe termen lung, ce se fac simtite in planul constructiei europene. Astfel ca nu putem decit sa abordam succint citeva teme esentiale. Am asistat la o victorie a dreptei sau, mai bine zis, la o infringere categorica a stingii traditionale, moderate. In mod bizar, intr-o perioada de criza economica in care toata lumea vehiculeaza solutii mai mult sau mai putin etatise si dirijiste, social-democratia nu a fost capabila sa furnizeze un mesaj credibil de schimbare. Cititorii fideli ai acestei rubrici isi amintesc, poate, ca acum citeva saptamini opinam ca momentul actual este - din punct de vedere "sistemic" - unul foarte bun pentru stinga, insa marea problema o reprezinta faptul ca partidele social-democrate nu par capabile sa valorifice acest avantaj. Daca infringerea laburistilor britanici surprinde doar prin proportii, este mai greu de inteles de ce social-democratii germani au ramas in urma atit de mult fata de partenerii si rivalii lor crestin-democrati. Sau de ce socialistii francezi au fost ajunsi de stinga ecologista, pentru ca de echilibrat disputa cu Sarkozy nici nu se punea problema. La fel, Partidul Democrat italian (ai carui deputati se vor afilia, probabil, socialistilor europeni) a pierdut clar in fata eternului si fascinantului Be