Fierarul creează şi expune, îşi cară forjele vechi prin oraşele ţării şi chiar în străinătate, meşterind cu tăciuni încinşi şi ciocane, un meşteşug al altor timpuri. I se spune „Moş Crăciun“ sau „Brâncuşi“, iar lucrările sale vor rezista mii de ani. Locuieşte într-o zonă superbă pe valea din spatele Mânăstirii Dealu. “Moş Crăciun” sau “Brâncuşi” stă de-a stânga pârâului, treci podeţul şi dai de statuia lui Brâncuşi sculptată în piatră. O casă cu o anexă pe care scrie: "Casa Fierarului." Pe casă, sunt steagurile României şi Europei. Apare domnul "Brâncuşi" şi îţi dai seama imediat de unde îi vine pseudonimul. Scund de statură, solid, cu plete şi o barbă albă.

A făcut şcoala la Râmnic, la liceu nu a ajuns pentru că “la liceu se duceau cei cu bani”, zice fierarul. “Deşi mama era fiica de chiabur, ştia franceză şi făcuse liceul economic, nu a fost lăsată să lucreze în domeniu şi lucra ca spălătoreasă la fabrica de confecţii. Banii nu ajungeau pentru cei trei copii”, completează Ovidiu.

A urmat Şcoala de Arte şi Meserii din Râmnic undea ajuns la forjă şi pentru căera printre cei mai solizi din clasă. “Din cei 20 de elevi, am fost cel care a lucrat cu maistrul, era ceva deosebit. Un lucru interesant este că ne plăteam profesorii din lucrările noastre”, povesteşte “Brâncuşi”. Mai târziu a ajuns la Braşov la Uzina de Unelte şi Scule, nu i-a plăcut părea mult, “apăruseră roboţii, eu făcusem şcoală, ştiam mult mai mult, desen tehnic, tehnologie, aici era doar muncă fizică”, spune fierarul. De la Braşov a plecat la Ploieşti, la 1 Mai şi a ajuns să lucreze la forjă. La 18 ani a plecat ca militar voluntar, iar după armată s-a căsătorit, la Râmnic, cu Tinca.

“Acolo, la Râmnic a rămas prima mea lucrare, la ieşirea din oraş spre Focşani este un gard lucrat foarte migălos de mine, este prima lucrare în fier forjat”, povesteşte Ovidiu.