Se împarte între cariera de profesor, fetiţa sa Mara, literatură, cafea şi meseria de a fi un mare poet Despre Dan Coman toată lumea îşi închipuie că duce o viaţă boemă de poet în inima capitalei. De fapt, locuieşte în permanenţă la Bistriţa şi viaţa lui se împarte între şcoală, fetiţa sa Mara, lecturi, cafea, scris. Şi chiar e poet. E adevărat că poeziile sale au fost traduse în slovenă, sârbă, slovacă, suedeză, engleză, franceză şi maghiară, dar păstrează maximă discreţie asupra acestor detalii. Din când în când, îşi permite să refuze vreun festival, recital de poezie ori salon de carte în străinătate. Totuşi, a fost până acum în Franţa, Serbia, Suedia, Slovenia. Nu ţine niciodată lecturi publice sau discuţii fără onorariu. Doar pentru prieteni. E drept că în România nu se dau chiar onorarii de 600 de EURO pentru aşa ceva, dar, spune poetul, lucrurile au început să se mişte şi la noi.
Simţea primăvara după miros
Dan Coman s-a născut la Gersa. Adică, la ţară. „Tot ce simţeam acolo, simţeam olfactiv, îmi dădeam seama că vine primăvara după miros”, rememorează poetul. Mama sa era învăţătoare şi nu l-a obligat niciodată să îşi scurteze pletele. Tatăl său era preot şi nu l-a obligat niciodată să meargă la biserică. Dan Coman crede în puterea literaturii. Nu crede în potenţialul ei social, dar crede că poate schimba lumea, lent, dar sigur. De aceea a scris până acum „anul cârtiţei galbene”, „ghinga”, „d great coman” şi „Dicţionarul Mara (ghidul tatălui: 0-2 ani)”. Pentru primul volum, poetul a primit Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” Opera Prima şi Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, dar nu prea îi place să se laude cu asta.
O „cameră” cunoscută
Primele poezii le-a scris în copilărie, şi toate erau dedicate mamei sau... „tovarăşului”. Pe atunci, încă mai visa să ajungă un şofer de
