Dl academician Eugen Simion găseşte cu cale să răspundă articolului meu, "Manuscrisele eminesciene, între fantasmă culturală şi obiect de studiu" (apărut în Dilema veche, nr. 272, din 30 aprilie 2009), în Cultura, sub titlul "Nervi de primăvară" (http://www.revistacultura.ro/_EUGEN_SIMION/ Nervi_de_prima...). Nu trimite la textul Dilemei vechi, contrar practicilor curente ale polemicii, întrucît o acuză că e angajată dintotdeauna în campanii de contestare a valorilor actuale ale culturii române, inclusiv a domniei sale: "Nu îmi aduc aminte ca, în ultimii 20 de ani (sau, mă rog, de cînd apare revista), să fie pomenit numele meu altminteri decît însoţit de adjective ce pot ruşina chiar şi pe îngeri". Fraza aceasta ar trebui să dea măsura "înălţimii etice" şi a pretenţiei de adevăr a "Nervilor de primăvară"; în fapt, indiferent despre ce ar scrie, Dilemei vechi nu îi stau în fire cuvintele "ce pot ruşina chiar şi pe îngeri" pentru că vulgaritatea nu e dilematică. Dar " înainte de a răspunde obiecţiilor ce i le adresam " E.S. construieşte un întreg scenariu al dilematicilor ("procurorii de serviciu din presa românească") care, în opinia domniei sale, ar desfăşura "atacuri sîngeroase la persoană" împotriva marilor ctitori de cultură. Întrucît articolul meu nu era nici sîngeros (?), nici nu folosea cuvinte necuviincioase pentru urechile (de înger??) ale filologilor specialişti în ediţii genetice, pot spune, cu o frază plăcută şi lui E.S., că tot acest incipit războinic-lamentos al textului său "nu e în chestie". Îl rog, totuşi, să producă dovezile concrete şi exacte ale incriminatelor cuvinte de ruşine, publicate despre domnia sa, în Dilema veche, pentru a nu da impresia că îşi croieşte o aură de erou pe neadevăruri.
La fel, cred că "nu sînt în chestie" detaliile şi aluziile alunecoase, bagatelizante, "din auzite", la competenţele ştiinţifice şi poziţiile academ
