Învăţătoarea Anca Marincean şi-a diversificat de-a lungul timpului metodele de educaţie şi s-a schimbat ea însăşi pentru a-i putea ajuta pe copii.
Părinţii şi fratele Ancăi Marincean sunt profesori. Atmosfera din familie au avut o influenţă considerabilă asupra ei în alegerea profesiei. Au împins-o pe drumul pedagogiei şi faptul că-i plăceau foarte mult copiii, iar apoi exemplul profesorilor pe care i-a avut la Liceul Pedagogic. „Am învăţat foarte mult de la tata. Mi-a fost profesor de matematică, dar niciodată nu m-a favorizat când n-am ştiut. Iar profesorii de la Pedagogic au fost nişte zei pentru mine”, povesteşte învăţătoarea. A urmat Facultatea de Ştiinţe Economice, specializarea tranzacţii internaţionale, dar asta nu a reuşit s-o dezlipească de catedră. „Economia şi lucrul cu cifrele sunt prea reci pentru mine. În schimb lucrul cu copiii, transformarea copiilor este mult mai dificilă, dar şi mai provocatoare”, spune ea cu convingere.
Generaţii noi
În cei aproape 30 de ani de catedră, Anca Marincean a asistat la transformarea copiilor, a generaţiilor. Asta a dus la schimbarea stilului ei pedagogic. „Copiii de azi au un alt tip de inteligenţă faţă de noi. Nu muncesc cum munceam noi şi aşteaptă totul de-a gata. La începutul carierei eram mai severă. Cu generaţia de azi nu mai merge la fel”, explică ea.
Acum are o nouă clasă I. Constată că micuţii ştiu ce vor şi nu mai pot fi duşi cu zăhărelul. Spun tot, uneori chiar mai mult decât ar fi necesar şi sunt mai pârâcioşi. „Am citit foarte multă literatură de specialitate, multe traduceri. Am încercat să le adaptez la specificul copiilor noştri pentru a-i ajuta cât mai bine”, spune ea. Se străduieşte să-i facă pe micuţi să vină cu plăcere la şcoală şi să-i înveţe să se bucure. „Copiii de azi nu se bucură ca înainte. Când ies în curte ei strigă, de exemplu. Au preluat din stresul nostru şi