Se fac aproape doi ani de când scriu la "Obiectiv Junior" şi de când am învăţat să privesc în jurul meu, să-mi dau jos ochelarii de cal şi să descopăr lumea aşa cum este ea. Am învăţat să fiu indignată din cauza nedreptăţii, să mă revolt, să scriu despre asta, am învăţat chiar şi că oamenilor le e foarte frică de existenţa corectitudinii. Am văzut atitudini care m-au şocat, pe care nu le-am înţeles, am văzut cum mulţi întorc spatele temători, doar pentru a fi siguri că liniştea nu le este afectată. I-am văzut, profesori şi elevi deopotrivă ori simpli trecători, cum asistă la nedreptate, îmbrăţişând-o uneori. Am învăţat să-mi exprim păreri, să le argumentez, să le susţin şi să mi le asum. Important nu este dacă am avut păreri bune sau rele şi nici măcar dacă cititorii au fost de acord cu ele sau nu.

Rele sau bune, opiniile trebuie acceptate, diversitatea lor fiind un lucru fundamental într-o lume liberă. Am învăţat, cum spuneam, să-mi asum responsabilităţi pentru ceea ce scriu, am devenit conştientă că uneori voi fi pusă la zid pentru ceea ce gândesc, că-i voi irita pe mulţi, dar că există şi şansa ca cineva să se trezească cu semne de întrebare. I-am susţinut pe cei care merită, am vorbit cu ei, am scris despre ei, dar am şi criticat acele aspecte ale societăţii care mi-au dat dureri de cap, acele lucruri care nu merg bine deloc, cu toate că sunt învăluite în fibra fină a sfintelor aparenţe. Cred că cel mai important e că am învăţat să fiu eu, fără să mă las influenţată din toate colţurile, fără să fiu pupincuristă. Am învăţat să aşez pe foaie exact ce gândesc. Se fac aproape doi ani de când scriu la "Obiectiv Junior" şi de când am învăţat să privesc în jurul meu, să-mi dau jos ochelarii de cal şi să descopăr lumea aşa cum este ea. Am învăţat să fiu indignată din cauza nedreptăţii, să mă revolt, să scriu despre asta, am învăţat chiar şi că oamenilor le e foarte