Răzvan Exarhu: "Parcurile ne ţin pe loc din marşul nostru voios spre capitalism şi blochează calea de acces către o lume plină de parcări mari."

În plus, provoacă o mulţime de discuţii neplăcute, petiţii, anchete, campanii de presă, acuze, jigniri, suspiciuni, reproşuri şi e păcat să ne certăm unii cu alţii, când am putea să ne avem ca fraţii în betoane.

Apoi, parcurile sunt ceva demodat, nu se poate face grătar în ele, sunt pline de pensionari retrograzi şi în curând, când toată lumea va fi conectată la internet, vor fi populate numai de indivizi care nu ştiu să folosească un computer, nişte marginali, inadaptaţi şi nostalgici fără perspective. Cel mai bine ar fi să se înceapă prin tăierea tuturor copacilor, pentru a nu mai exista diferenţe între sat şi oraş, între munte şi câmpie. În felul ăsta, se vor vedea şi munţii mai bine, chiar şi în zilele mai înnorate. Din copacii tăiaţi se pot face garduri înalte pentru persoanele fără adăpost, ca să nu le mai vedem şi să ne strice buna dispoziţie. Din resturi se pot face cuşti pentru câinii persoanelor fără adăpost sau bâte de baseball pentru copii.

Pregătirea terenului pentru o civilizaţie urbană purificată trebuie să înceapă prin măsuri aspre, dar severe. Sunt convins că ultimele furtuni au dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, caracterul periculos şi înşelător al copacilor, care cad cu nesimţire peste maşinile oamenilor, rup firele cu care nişte specialişti s-au străduit din greu să umple oraşul, stâlpii şi peisajul, umplu trotuarele de flori, polen sau fructe şi nu se potrivesc deloc, fie vorba între noi, cu faţadele aste frumoase de sticlă în care trebuie să se reflecte alte faţade de sticlă, nu frunziş şi case vechi.

Cine vrea parc, să se ducă în străinătate, să ne lase să mai respirăm. Cine nu vrea să pună umărul, cine pune plămânul lui deasupra intereselor ge