Grea şi frustrantă trebuie să fie viaţa unui jurnalist de la o televiziune de ştiri! El vrea în permanenţă să ne împărtăşească pulsul fenomenului epocal, iar realitatea " cruda realitate " se dovedeşte a nu fi la înălţimea aşteptărilor sale.
Bunăoară, de alegeri. Cu o zi înainte, jurnalistul televiziunii de ştiri intră în trepidaţii. Urmează una dintre zilele acelea!... Redacţiile frisonează, se alertează, se isterizează. Se împart febril sarcinile, se distribuie planurile de atac. Fiecare trebuie să se afle de la primele ore ale dimineţii la locul său, să fie "eficace, ecitabile, speditiv, iust".
Şi vine ziua cea mare. Reporterii, răspîndiţi în teren, la secţiile de votare, transmit harnici. Ce transmit? Mai nimic. Faptul că s-au deschis secţiile de votare şi că acestea îşi aşteaptă alegătorii. Mersi, asta ştiam şi noi. Ceva nou? Ăăă... păi... şi că oamenii trebuie să vină la vot. "Numai cei care îşi vor exercita astăzi dreptul inalienabil de vot vor putea să-i tragă de mînecă pe parlamentarii aleşi" " ne spun cei de la Realitatea TV. În timp ce zic asta, jurnaliştii privesc dîrz înainte, cam ca pionierii care, călăuziţi de partid, vedeau viitorul luminos cum se deschide în faţa lor.
În plus, harnicii noştri jurnalişti au pregătite o groază de surprize. De exemplu, aşteaptă la Liceul "Jean Monnet" să pice vreun politician. Cînd se anunţă că vine vreunul, se bagă Breaking news şi toată lumea îşi ţine respiraţia, cîteva minute bune, pînă apare în imagine personajul. În final, acesta ajunge, însoţit de familie. Politicianul dă buletinul, primeşte fluturaşul, ştampila şi merge în cabina de vot. Cît stă în cabină, reporterul ne turuie fericit că politicianul a dat buletinul, a primit fluturaşul şi ştampila şi a mers în cabina de vot.
După ce iese, politicianul păşeşte radios către urnă, ţinînd la vedere buletinul de vot, şi introduce hîrtia p
