Discretă, lucrarea meşterilor populari, făcută cu suflet şi sudoare, te invită la meditaţie într-o linişte dumnezeiască. Strămutat din Gorj, lăcaşul de cult scrie istorie de trei secole.

Despre biserica de lemn ce poartă hramul „Toţi Sfinţii“ se spune că a fost ctitorită în 1780, an confirmat şi în Anuarul Mitropoliei Olteniei din 1941. Avea să ajungă pe pământul Craiovei pe vremea Preafericitului Părinte Teoctist, în ‘75. A fost luată din satul gorjean Tălpăşeşti, care ţine de comuna Corneşti, şi strămutată în Bănie. A intrat în restaurare, urmându-se indicaţiile arhitectului N. Pencioiu. Astăzi, preotul Silviu Ciocşan vorbeşte despre lăcaşul de cult ca rod al „chintesenţei artei populare dusă la desăvârşire, opera anonimului de geniu“.

Fiecare bucăţică din ea este lucrată manual

Este nevoie doar de o privire pentru ca monumentul istoric să te fascineze cu simplitatea parcă ruptă dintr-o lume ale cărei urme greu le mai zăreşti azi. Primul care te cucereşte prin simplitatea cu care a fost realizat este acoperişul făcut din şiţe, acele bucăţi de lemn folosite pe vremuri de ţărani la căptuşirea caselor. Pe coamă, se îmbină şi iau forma aripilor unor păsări. În popor li se spune ciocârlani. Două cruci de lemn înalţă spre cer minunea din curtea Mitropoliei, una dintre ele dominând pe turnul cu turlă şi balcon cu 12 stâlpişori în care artizanii au încrustat fusul ţărănesc.

Urmele dălţilor, vii peste veacuri

Mâna meşterilor, care iubeau lemnul şi îi dădeau formă crezând în forţa lui de a învinge şi vremea, şi vremurile, cu nepăsarea lor cu tot, se zăreşte în motivele sculptate cu pricepere. N-aveau şcoli înalte, dar aveau îndemânare şi dragoste de simplu, de tradiţie, de rădăcini, de casă, de locul în care văzuseră lumina zilei. Şi-apoi prezenţa lor nu e doar urmă pe o coloană sau un perete, ci respiră prin icoanele vechi parcă de când lumea. D