Preţul unui kilogram este de 3 lei. Deocamdată, vâlcenii nu prea se înghesuie să cumpere, motivând că preţul este prea mare pentru această perioada de criză.

Agricultorii care se ocupă de culturile de pepeni şi-au făcut apariţia pe piaţă mai devreme în acest an, decât de obicei. Oamenii povestesc cu tristeţe că pentru a reuşi să-şi vândă marfa trebuie să suporte condiţii inumane de trai. „Vindem kilogramul cu numai trei lei. Practic nu avem altă opţiune decât să dormim lângă grămezile de lubeniţă, pentru că nu ne permitem să plătim chirie de 40 de lei pe noapte. Preferăm să dormim aici, în piaţă, lângă pepeni”, a povestit Mioara Răţoi, comerciantă de pepeni din Dăbuleni, judeţul Dolj.

Dorm pe ciment şi mănâncă pe apucate

Agricultorii spun că nu au altă şansă, iar pentru a câştiga un ban sunt nevoiţi să doarmă pe saltele murdare puse pe ciment şi să mănânce pe fugă câte un sandvici. „Ne-am obişnuit cu viaţa asta amărâtă pentru că nu avem ce să facem. Riscăm să ne îmbolnăvim dormind pe ciment şi mâncând numai pe apucate, dar astea sunt condiţiile. De frig ne-a intrat reumatismul în oase şi sunt bolnavi... cobză!”, a povestit Mioara Răţoi. Pepenarii spun că se plimbă cu marfa toată vara, numai să poată face cât mai mulţi bani. „Terminăm marfa aici, ne întoarcem acasă, încărcăm camionetele şi plecăm în alt oraş. Ce să facem? Trebuie să ne câştigăm cumva existenţa, pentru că altă sursă de venit nu avem”, spune şi Ion Rădulea, un comerciant de cireşe.

Muncă multă, câştiguri mici

Pepenari se plâng că după atâta trudă şi muncă nu se aleg cu nişte câştiguri fabuloase. „Câştigăm atât cât să ne permitem să le oferim copiilor noştri strictul necesar şi un trai cât de cât decent, nu mai mult. Sunt foarte multe taxe pe care trebuie să le achităm anual, iar munca la câmp pentru îngrijirea culturilor cu pepeni, necesită mulţ