Europarlamentarul Elena Băsescu este o farsă, o nedreptate şi o neînţelegere.
Piesa penibilă a „independenţei” şi chermeza cu un oficial al Biroului Electoral Central dau un start perfect pentru o carieră bazată pe impostură.
„Aia mică”. Aşa e alintată în PDL, partid tot mai mimetic şi mai vag. Nu e nimic inocent aici. Felul în care „singurul partid care nu-şi înjură preşedintele” s-a făcut preş şi s-a mobilizat pentru ambiţiile domnişoarei Băsescu ne spune, de fapt, că orbecăim încă într-o lungă noapte preinstituţională. Printre clanuri de conducători şi mase desconsiderate şi manipulate.
„Sindromul Nicuşor Ceauşescu” e intact. Discuţia a fost deja monopolizată, deci viciată, de un grup de asalt isteric.
Revedeţi ce au răspuns la o anchetă a Hotnews „oamenii din teritoriu”, cum au promis să racoleze alegători de încredere pentru EBA, şi veţi găsi acolo tot ce e mai josnic şi mai comun în politica românească.
Într-o ţară sănătoasă, Elena Băsescu nu ar fi fost niciodată aleasă într-o funcţie publică, pentru că nu o recomandă nimic, nici o iniţiativă civică, nici o cauză bună susţinută inteligent şi îndelungat. Neînţelegerea e mai amplă şi reclamă reflecţie.
Drama abia începe: de fapt, EBA nu e un accident, EBA e firească pentru vremurile astea crude, în care Norica Nicolai, o socialistă radicală ratată pozează în liberal pursânge, iar Marian Vanghelie s-a cocoţat pe treptele succesului şi ţine de-acolo conferinţe în limbajul său agramat şi prizat.
Pentru că nu au fost dovedite fraude decisive, iar istoria românilor ne învaţă că nici nu vor fi, Elena Băsescu este un europarlamentar legitim, ales cu peste 4% din voturile celor care au mers sau au fost aduşi la urne. Aşa cum am fost: naivi sau mituiţi, idealişti sau vânduţi.
Democraţia noastră, strâmbă, şubredă, are
