În fiecare lună, peste 60 de femei aleg fertilizarea artificială, dintr-o ofertă de 20 de posibili taţi de rasă caucaziană, atletici şi deştepţi. Printre puţinele bănci la care românii au posibilitatea să apeleze, fără a negocia dobânzi, comisioane şi limite de creditare este banca de spermă. Sursa: Vlad Stănescu

Legea românească

Înfiinţat în 1999 la Maternitatea Giuleşti din Capitală, Centrul de Reproducere Umană Asistată a fericit, până acum, sute de cupluri şi a ajutat alte câteva sute de copii să se nască. Considerată ca un ajutor adus infertilităţii unuia dintre parteneri sau dorinţei unei femei singure de a avea un copil, atunci când timpul n-o mai poate salva să-l facă pe cale naturală, banca de spermă a învins, după aproape 10 ani, toate mentalităţile privind naşterea şi genetica unui copil.

Astfel, la cerere, femeile pot avea un copil prin inseminare cu sperma unui donator necunoscut. Procedeul, oricât de complicat ar părea, este simplificat de legislaţia românească ce permite inseminarea artificială cu sperma donatorilor anonimi.

În timp ce în alte ţări ale Uniunii Europene legea nu permite ca femeile singure să apeleze la banca de spermă, în România ele au parte de legislaţie permisivă. În cazul cuplurilor căsătorite, semnătura de acord a tatălui este obligatorie. În acest fel, după ce toate procedurile sunt făcute cunoscute, copilul va purta numele lui şi nu poate fi căzut din drepturile părinteşti pentru că nu este părintele biologic al părintelui.

„Sunt cazuri în care, la divorţ, pentru a obţine custodia, mama invocă faptul că nu el este tatăl biologic al copilului. Dar, odată semnat acordul, bărbatul devine tatăl biologic al copilului, are numele lui şi toate îndatoririle părinteşti”, explică medicul Anca Moisa, coordonatorul Centrului de Reproducere Umană Asistată.

Tătici i