De la corsetele de început de secol la sutienele şi chiloţii „microscopici“ din ziua de azi, modificările, exemplificate într-o expoziţie de la Muzeul Modei şi Textilelor din Londra, deschisă vinerea trecută, reflectă nu numai tendinţele modei, cât şi schimbările sociale şi dezvoltarea mişcărilor feministe din ultimul secol, scrie „The Independent”.

Începutul secolului: totul în dantelă

În 1900, chiar dacă Regina Victoria se mai afla pe tronul Regatului Unit, crinolinele şi fundele mari care umflau la spate fustele, ce caracterizau moda din perioada domniei ei, îşi pierduseră din popularitate.

Corsetele şi benzile de susţinere din dantelă, făcute cu coaste de balenă, folosite în această epocă pentru a crea o talie subţire, erau extrem de restrictive şi incomode. La începutul secolului al XX-lea, lenjeria devenise mai puţin masivă.

Scopul ei era tot să o facă pe purtătoare să încapă într-o rochie cu talia de 45 de centimetri în formă de clepsidră, dar gusturile din epoca edwardiană se orientau mai mult către liniile mai înguste. Pe măsură ce fustele au devenit mai strâmte, nu a mai fost nevoie de cercurile metalice pe care generaţiile anterioare le purtau pe sub haine ca să-şi umfle fustele.

Spre sfârşitul domniei lui Edward al VII-lea al Angliei (1901-1910), hainele au devenit mai puţin ostentative, ceea ce necesita o siluetă mai fină şi mai sportivă. Când femeile au putut în sfârşit să se mişte libere, să participe la jocuri, şi lenjeria s-a dezvoltat.

Pantalonaşii lungi creaţi de Amelia Bloomer (numiţi „bloomers”) erau ideali pentru tenis, iar mondena newyorkeză Mary­ Phelps Jacobs a inventat un prototip de sutien, făcut din două batiste prinse cu o panglică. Benzile de susţinere restrictive s-au metamorfozat într-o centură mai scurtă, purtată peste cămăşi mai largi şi slipuri, ia