Licitaţia pentru construirea actualului colegiu naţional a provocat scandal la vremea respectivă. Campania „Poveştile Oradei Mari” continuă cu prezentarea clădirii care adăposteşte azi Colegiul Naţional „Emanuil Gojdu”. Monument istoric de categoria B (de interes local), construcţia reprezintă una dintre podoabele arhitectonice ale oraşului. A fost ridicată pe un teren gol, un teritoriu strategic, de pe care toate clădirile fuseseră demolate, ca urmare a transformării cetăţii în sediu al garnizoanei austriece, după anul 1692.

„Aşa s-a născut actuala Piaţa 1 Decembrie (Piaţa Mare), care în veacurile XVI-XVII era mult mai mică şi care, în prima parte a secolului al XIX-lea, s-a numit piaţa grecească datorită numeroşilor negustori greci şi aromâni care îşi desfăceau produsele aici”, povesteşte Liviu Borcea, în „Memoria caselor”.

Şcoală cu istorie

Potrivit celor prezentate în această carte, în Oradea exista o şcoală arhireală de stat, înfiinţată în baza legii învăţământului din Imperiul austriac din1850. Această şcoală a funcţionat o perioadă în sălile mici de la parterul clădirii Curţii de Apel, iar mai târziu, între anii 1874 şi 1875, s-a mutat în clădirea din Piaţa Mică, pe locul căreia tronează astăzi Primăria Municipiului Oradea.

În clădirea care a fost înlocuită de Primărie îşi ţinuseră cursurile Academia de Drept şi Arhigimnaziul premonstratens, până în anul 1874, când cele două instituţii s-au mutat în clădirea actualului Colegiu Naţional „Mihai Eminescu”, de pe strada Roman Ciorogariu. Până în 1895, când consiliul orăşenesc a decis construirea unei alte locaţii pentru şcoală, aceasta a funcţionat pe locul ocupat azi de Primărie. Consilierii acelor vremuri au considerat oportună amplasarea şcolii pe terenul viran din dreptul vechiului port fluvial, în apropierea Podului Mare, singurul pod peste Crişul Repede, din Evul M