"E genul de film la care povestea conteaza mai mult decat cum o filmezi. Filmul a capatat o coerenta in plus de pe urma faptului ca scenariul a fost scris de o singura persoana, dar intre felul in care sunt tratate episoadele exista diferente de abordare destul de mari", declara regizorul Cristian Mungiu despre pelicula "Amintiri din epoca de aur", intr-un interviu publicat de Catalin Sturza pe Blog de jurnalist cultural.

De ce ati ales sa construiti un astfel de film modular in jurul unor legende urbane din perioada comunista? Structura modulara mi-a amintit de proiectul german „Obicete pierdute“, la care ati contribuit cu un episod, insa de ce ati ales sa plonjati in folclorul urban din vremea comunismului?

Stiu povestile astea cu mult timp inainte sa stiu ce e aia o legenda urbana. Le-am tot povestit de-a lungul timpului unora si altora si de fiecare data oamenii radeau. Asa ca intr-un context in care a trebuit sa-mi pun problema prin ce povesti s-ar putea invoca partea comi-tragica a perioadei comuniste, nu mi-a fost greu sa ma decid la povestile astea. „Obiecte pierdute” mi-a aratat ce probleme intampini cand faci un film colectiv si m-a ajutat sa concep „Amintiri din epoca de aur” ca pe un singur film facut de mai multi regizori, nu ca pe o colectie de scurtmetraje individuale. Iar rezultatele imi arata ca am reusit: „Obiecte pierdute” s-a distribuit in foarte putine teritorii in timp ce „Amintiri” e deja cumparat in peste 25 de tari.

Cum ati reusit sa impacati stiluri si viziuni regizorlae diferite (a lui Hanno Höfer, Razvan Marculescu, Constantin Popescu, a Ioanei Uricaru si a dvs) intr-un proiect al carui scenariu a fost scris, inteleg, de la un capat la celalalt de dvs?

E genul de film la care povestea conteaza mai mult decat cum o filmezi. Filmul a capatat o coerenta in plus de pe urma faptului ca scenariul a fost scris de o