Cine nu şi-a dorit să o cunoască pe celebra Claudia Cardinale? Sosirea adulatei actriţe la Cluj-Napoca se anunţa un eveniment special. Pentru reporterul revistei „Adevărul magazin de duminică”, ziua cea mare a fost sâmbătă, 6 iunie. Era o după-amiază calmă în Cluj. Oraşul îşi făcea siesta. Parcul patronat de impunătoarea statuie a lui Mihai Viteazul era gol. La intrarea în cinematograf, ziariştii, nu foarte numeroşi, îşi pregăteau fără emoţii aparatele. În sală, spectatorii îşi ocupau locurile cuminţi. Nu mai ştiu la ce mă aşteptam.
Sigur, nu la o primire fastuoasă, ca la Hollywood, cu mulţimea agitată, care se luptă pentru un loc mai aproape de marginile covorului cu adevărat roşu şi starurile ce coboară din limuzine interminabile, îmbrăcate în rochii şi costume de brand. Asta se întâmplă peste Atlantic, în „Cetatea Filmului”.
La noi, când a sosit diva, un autobuz tocmai pleca alene din staţie, făcându-şi drum cu greu pe lângă alt autobuz staţionat. S-a făcut linişte. Tudor Giurgiu, iniţiatorul şi organizatorul Festivalului Internaţional de Film Transilvania „TIFF”, o aştepta pe marea doamnă pentru a o conduce în sala în care urma să ruleze filmul „Tremurătoarele stele ale Ursei” (1965), în regia lui Luchino Visconti.
O primire civilizată
Iat-o, în sfârşit! O femeie de 71 de ani, care nu îmbătrânise artificial ca alte foste sex-simboluri. Era îmbrăcată în pantaloni albi şi taior zebrat, de o eleganţă simplă. Avea afişat zâmbetul de vedetă, universal, nici prea larg, să-i încreţească obrajii, nici prea strâns, să pară o grimasă. Pasul ei era încetinit pentru a da răgaz ziariştilor să facă fotografiile necesare. Mergea ca pe covorul roşu de la Hollywood, dar nu era suficient pentru a transforma, printr-o minune, „peisajul”.Liniştea devenise stânjenitoare, ceea ce ne-a dezmeticit, la un moment dat, şi am înce
