O traversare a Americii prin 15 state, începută la New York, a avut drept puncte terminus "perlele" californiene Los Angeles şi San Francisco. Dacă din L.A. am plecat cu sentimente amestecate, tinzând subtil spre dezamăgire, ultima destinaţie a fost o fericită încheiere a unei aventuri care era păcat să se termine cu un gust amar. "La pomu' lăudat să nu te duci cu sacul mare" şi "Când fugi după mai mulţi iepuri nu prinzi nici unul" sunt mostre de înţelepciune populară românească pe care am avut ocazia să le verificăm pe pielea noastră tocmai în America. Mai exact, odată ajunşi în Los Angeles.
Fără un plan pregătit despre punctele de interes pe care vrei să le bifezi, la faţa locului începe deruta. După derută urmează panica - prea multe de văzut, prea puţin timp. Ne-am dorit foarte mult la L.A. şi am sfârşit prin a înhăţa pe apucate ce ne-a fost mai la îndemână. Am vizitat complexul comercialo-distractiv de lângă Studiourile Universal şi am admirat felul în care americanii ştiu să obţină bani din anexe ale "entertainment"-ului.
În tot acest timp, am fi vrut să fim la Disneyland. Ne-am plimbat printr-un cartier chinezesc adormit şi pe cale de a se închide, care ne-a amintit prea mult de centre comerciale gen "Europa". În tot acest timp, ne doream să fim în cartierul japonez (Little Tokyo). Am insistat să ne deplasăm cu mijloacele de transport în comun, ca să vedem mai bine oraşul şi să respirăm acelaşi aer cu localnicii.
Mare greşeală, pentru că, pe ruta aleasă, am respirat doar sudoare mexicană, asiatică şi neagră şi ne-am înghiontit cu paporniţele pasagerilor mai rău ca în personalul de Ciulniţa, dacă o mai fi existând.
E clar, ar fi trebuit să ne fi organizat mai bine. Ceea ce am făcut în perspectiva următoarei şi finalei destinaţii americane: San Francisco.
Auzisem despre "Frisco" descrieri extraordinare de la oameni care au sp
