Este Susan Boyle cel mai reuşit exemplu de manipulare a opiniei publice? Sondajele realizate de presă spun că da. Cu toate acestea, ea rămâne un fenomen mass-media. Acum două luni, numele Susan Boyle nu spunea nimănui nimic. Astăzi, Gordon Brown, premierul Marii Britanii,  vedete şi oameni din toată lumea îşi exprimă îngrijorarea în ceea ce priveşte tratamentul mass-media asupra femeii care a făcut senzaţie printr-un cântec.

Fenomenul „Susan Boyle“ nu are precedent. Lumea nu a fost pregătită pentru o apariţie atât de contrastantă, de aici amploarea şi notorietatea cazului „Susan Boyle“. Nici ea nu a fost pregătită pentru o atâta atenţie şi pentru eşec; în seara în care a suferit înfrângerea în emisiunea „Britain’s Got Talent“, în faţa unei echipe de dansatori, scoţianca s-a internat într-o clinică de psihiatrie. Familia ei i-a acuzat pe producătorii emisiunii că au „abuzat“ de Susan în scopuri mediatice şi că au supus-o unui ritm obositor, greu de susţinut, deşi ştiau că nu va câştiga.

Începutul unui fenomen

Descoperită la emisiunea „Britain’s Got Talent“, scoţianca în vârstă de 47 de ani, până atunci anonimă, nu a putut bănui reacţia spontană a publicului după prima sa apariţie pe scenă. Înregistrarea debutului ei în emisiune, postată pe Youtube, a făcut înconjurul lumii. Peste 100 de milioane de oameni au fost curioşi să vadă cum o femeie cu un fizic deloc atrăgător cântă dumnezeieşte. „I Dreamead a Dream“ („Am visat un vis“), piesă din coloana sonoră a filmului „Mizerabilii“ din 1980, a fost repertoriul pe care Susan Boyle l-a ales pentru apariţia ei televizată.

Zece milioane de englezi au urmărit prestaţia ei în direct la televizor. Femeia care nu a fost sărutată niciodată (fapt interpretat de televiziune, spune astăzi Susan Boyle), cu o conformaţie bondoacă şi cu o atitudine naivă şi străină de lumea tele