Andrei Constantinescu redactor-şef Sport Vă propun un exerciţiu: staţi o clipă şi gândiţi-vă la ce sport România mai face legea în lume în acest moment... Răspunsul este, pe cât de Andrei Constantinescu
redactor-şef Sport
Vă propun un exerciţiu: staţi o clipă şi gândiţi-vă la ce sport România mai face legea în lume în acest moment... Răspunsul este, pe cât de simplu, pe atât de dureros: la niciunul. Ar fi foarte uşor să stăm să căutam explicaţii sau să ne tânguim. Ni se spune că nu sunt condiţii, de parcă nu tot cei care se plâng sunt responsabili de crearea lor.
Ni se spune că nu mai vin copiii la sport, dar niciun antrenor nu mai merge în şcoli să facă o selecţie primară. Ni se spune că sportul de performanţă va suferi din cauza reducerii orelor de educaţie fizică din şcoli, deşi singurii care vor suferi în acest caz vor fi medicii şi asistentele medicale care eliberau pentru copii aberantele scutiri de la orele de educaţie fizică. Pentru că, este o realitate, numărul scutiţilor depăşea cu mult cifra celor care veneau şi se mişcau la cele două ore prevăzute în programă.
Acestea fiind condiţiile generale, nu mai este de mirare că sportul românesc a ajuns atât de jos. Ultima disciplină sportivă intrată într-un con de umbră este - aşa cum cum puteţi vedea şi din suplimentul de astăzi - gimnastica. Cea feminină, pentru că cea masculină a revenit la starea iniţială, de dinaintea anului 2000, adică înaintea apariţiei pe firmament a generaţiei de excepţie a lui Marius Urzică, Marian Drăgulescu, Dan Potra sau Ioan Suciu.
Măcinată de scandaluri, de orgolii ridicate la rang de principii şi de lipsa banilor, gimnastica feminină, trăieşte, în schimb, doar din gloria apusă a unor sportive de aur, care apăreau, parcă, pe bandă rulantă pe plaiurile mioritice. Începută cu Nadia Comăneci, continuată cu Ecaterina Szabo
