"Voi cei care ati iesit de pe bancile universitatilor, ati invatat toata viata, munciti de dimineata pana seara si vreti sa ramaneti in tara, abandonati orice speranta atat timp cat va aflati intre aceste granite".
Parafrazarea celebrului vers al lui Dante, "Lasciate ogne speranza, voi ch'intrate", propozitia de mai sus exprima, cred, foarte bine starea de spirit a celor mai multi tineri din Romania.
Nu as vrea sa ma folosesc de exemplul Ralucai Stroescu - tanara care a murit si pentru ca era exploatata in exces la serviciu. Nici nu ar fi nevoie, din moment ce exista cel putin cateva mii de tineri astazi care, cu siguranta, se roaga si fac tot posibilul sa ajunga in pozitia ei - in primul rand, sa aiba un serviciu, apoi sa aiba un serviciu cat de cat bine platit, iar daca muncesc de dimineata pana seara, sa aiba sanse la o pozitie de manager in cadrul unei firme, etc... spunandu-si, toti, ca se vor descurca ei dupa aceea cu timpul liber, in cazul in care ar mai avea nevoie de asa ceva.
Sa le luam pe rand. Ultimele sondaje, efectuate in randul tinerilor absolventi ai unei universitati, aratau o majoritate covarsitoare care nu isi doreste decat sa plece cat mai repede intr-o tara din Occident. Nefericirea este ca dintre aceia majoritatea raman sa viseze aici la asta.
Dintre cei care nu pot, nu vor sau amana sa plece din tara cea mai mare parte isi incep calvarul tineretii prin a fi someri. Sau prin a alege sa se angajeze intr-un loc in care s-ar fi putut angaja doar cu absolvirea unui liceu sau a unei scoli profesionale.
Treapta a doua a disperarii este atinsa atunci cand afla pentru ce salariu vor trebui sa stea de dimineata pana seara la munca. Oricat de economi ar fi isi dau seama ca nu au cum sa fie independenti. Tot mama, tata, bunica si matusa ii vor ajuta in fiecare luna.
Seria umilintelor c
