Criticul şi istoricul literar Valeriu Râpeanu îşi aminteşte că luna iunie 1989 a stat sub semnul aniversării a 100 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu. În afară de obişnuitul festivism care caracteriza evenimentele în care regimul era implicat, momentul a reprezentat şi oportunitatea de a fi tipărite şi puse la dispoziţia marelui public texte eminesciene interzise.
"A fost o aniversare obişnuită la 15 ianuarie. La 15 iunie însă s-au întâmplat mai multe evenimente", îşi aminteşte domnul Râpeanu. "Mă voi referi la evenimentele editoriale, anume, apariţia ediţiei «Poezii de Mihai Eminescu», continuă criticul. Este vorba despre o ediţie anastatică (o reproducere în facsimil a cărţii, reproducere realizată prin fotocopiere - n.r.), cunoscută şi sub numele de «Ediţia lui Titu Maiorescu» şi tipărită în 1989."
"Importanţa volumului apărut în 1989 constă în faptul că se publica pentru prima dată poezia Doina." "Poezia fusese interzisă începând cu anul 1944, deoarece fusese considerată antisemită şi antirusească. Ediţia a fost îngrijită de regretatul Petru Creţia, care a realizat şi corecţiunile necesare, publicate la sfârşitul volumului. Redactorul cărţii, apărute la Editura Academiei, a fost doamna Georgeta Mitran."
POEZIA INTERZISĂ
Miza publicării acestei ediţii sub formă anastatică a fost tocmai posibilitatea apariţiei acestui text eminescian, iar momentul centenarului morţii poetului a reprezentat o ocazie propice. "Tot cu acest prilej, continuă domnul Râpeanu, Editura Eminescu a trimis la tipar volumul «Mihai Eminescu - proză şi versuri», tot ediţie anastatică, reprezentând ceea ce a rămas cunoscut în istoria literară ca ediţia V.G. Morţun, apărută la Iaşi, în anul 1820.
Ediţia Morţun este a doua, după cea a lui Titu Maiorescu, apărută în 1820, dar ea fusese pusă în lucru mai de mult, apărând însă ab
