Luna iunie 1989 a fost luna Eminescu. Celebrarea a o sută de ani de la moartea poetului a cuprins ca o febră toate localităţile ţării unde evenimentele au luat cele mai diverse forme: recitaluri de poezie şi de muzică inspirată din opera lui Eminescu, plastică de aceeaşi inspiraţie, referate, expoziţii cu fotografii, manuscrise şi carte.
În presă, la radio şi la televizor, pe scenele teatrelor, ale consiliilor judeţene şi orăşeneşti, la muzee, în şcoli, în întreprinderi şi la universităţi, "Luceafărul poeziei româneşti", cum suna clişeul atribuit poetului, a fost aniversat într-un elan ce amintea doar de febrilitatea "întrecerilor socialiste". Manifestările de "apreciere" şi omagiile au culminat în săptămâna 12 - 17 iunie. Ele au avut ecouri şi peste hotare, regimul văzând în acest centenar un prilej de a mai câştiga la capitolul imagine pe plan extern.
OMAGIU ÎN BUCUREŞTI
La Sala Dalles din Bucureşti a fost deschisă o "Expoziţie de carte, documente şi artă consacrată Luceafarului poeziei româneşti". La vernisajul de la Sala Dalles au fost prezenţi membri ai guvernului, academicieni, activişti, oameni de cultură şi un "numeros public". Suzana Gâdea, preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste a ţinut discursul inaugural. A fost evidenţiată "aleasa preţuire de care s-a bucurat şi se bucură opera lui Mihai Eminescu în anii construcţiei socialiste - expresie a politicii partidului şi statului nostru de valorificare a tezaurului cultural-naţional".
La Centrul European UNESCO pentru Învăţământul Superior (CEPES) a avut loc o masă rotundă pe tema "Concepţia lui Mihai Eminescu privind învăţământul". Tot în Bucureşti, a avut loc evenimentul "Manifestări omagiale", construit în jurul manuscriselor eminesciene şi, cu prilejul căruia, cei prezenţi au rostit alocuţiuni prin care "au scos în evidenţă act
