A croit prima rochie de crăiasă pentru păpuşa de cârpe din copilărie. Acum, la 38 de ani de la începerea negoţului cu rochiile de mireasă, Maria Maxim vrea să se retragă şi să vândă afacerea. Maria Maxim are o frumoasă poveste de viaţă. A muncit de mică pentru a-şi sprijini familia să iasă din impas... avea 14 ani când s-a angajat la o cantină ca ospătar. Viaţa a răsplătit-o cu un trai fericit şi o căsnicie împlinită care a împlinit 55 de ani de curând. „Pe soţul meu aşa l-am cunoscut, la un bal care a avut loc la cantină. La 21 de ani m-am căsătorit cu ofiţerul. Şi mereu am fost ca ţiganul cu şatra, ba într-un oraş, ba într-altul”, povesteşte Maria.
De la păpuşi crăiese la închirieri de rochii de mireasă
De croitorie s-a simţit atrasă de mic copil şi aşa a ajuns ca la aproape 76 de ani să trăiască tot din croitorie. „De mică m-am jucat cu „maşina de cusut”. La 6-7 ani făceam păpuşi din cârpe şi le îmbrăcam pe toate în mirese. Coseam rochiţele de mână... De abia la căsătorie am avut maşină de cusut, mi-a luat-o soţul meu ca să nu mă mai pătimesc. Şi aşa am început să lucrez ca croitoreasă până a venit finanţul”, spune cu o oarece doză de umor Maria. Câţiva ani a croit pentru stat, într-una din fabricile vremii. Până când a primit o propunere deloc de refuzat. „În 1971 a venit la mine o bunicuţă care mă stima mult. Ea avea o afacere cu rochii de nuntă pe care le închiria. Nu erau numai de mireasă. Şi m-a întrebat dacă nu vreau să i le cumpăr en gros, că ea este bătrână şi vrea să renunţe la afaceri. Şi i le-am cumpărat, cu bani din economiile mele. Nu am fost împrumutată de nimeni când am început această afacere”, precizează cu mândrie femeia.
Coadă pentru închirierea de rochii în anii ’70
„Le-am pus la punct, le-am transformat pe majoritatea. În câteva luni mă gândeam oare de ce au refuzat clientele această rochie, de ce
