Cum este să fii închis între patru pereţi, într-o celulă întunecoasă, rece şi umedă din care nu ştii dacă o să mai ieşi vreodată? Mulţi dintre noi nu îşi dau seama ce înseamnă privarea de libertate. Mulţi dintre noi nu-şi pot imagina nici macar jumătate dintre ororile unei închisori. Cu siguranţă că fiecare fiinţă, fie ea vinovată sau nu, care se trezeşte încarcerată, se va gândi prima dată la evadare. Ei bine, de-a lungul vremurilor, pe cat de ingenioşi au fost cei care au proiectat închisorile pe atât de inventivi şi deţinuţii. Chiar dacă nu mulţi au reuşit să-şi implinească visul libertăţii, povestea celor care au izbutit totuşi să evadeze merită spusă mai departe, dacă nu ca lecţie dată autorităţilor macăr ca dovadă a ingeniozităţii umane.
A mers 6.400 de kilometri pe jos pentru a-şi recăpăta libertatea
Witold Glinski (foto), supravieţuitorul celei mai mari evadari din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a povestit pentru prima dată peripeţiile prin care a trecut timp de 11 luni, la mai bine de 50 de ani de la evadare, într-un interviu acordat Daily Mirror.
Witold şi alţi şase bărbaţi au fost cei implicaţi celebra evadare din 1941. Dintre aceştia, doar patru au scapat teferi, după ce au ajuns la o baza britanică din India. Witold, acum în vârstă de 84 de ani, povesteşte lumii aventura vietii sale.
Totul a început în 1939 pe vremea când Witold nu avea decât 17 ani şi locuia în oraşul polonez Glabokia. Într-o zi trupele ruseşti, aliate lui Hitler, i-au arestat pe el şi pe familia sa. Tânărul a fost dus in inchisoarea Lubianka, din Moscova, unde a fost condamnat la 25 de ani de munca silnică.
Încă din prima clipă de detenţie, Witold a început să-şi plănuiască evadarea.
În penitenciar, mai întâi a lucrat ca tăietor de copaci. Astfel, în mare secret, scrijelea semne pe coaja arborilor
