Generaţii întregi de şcolari au trecut prin mâinile blajinului învăţător. Deşi s-a retras de 34 de ani, îşi aminteşte şi acum cu plăcere de vremea când era la catedră. Profil

NĂSCUT: 30 mai 1907, satul Râuşor, judeţul Braşov

FAMILIE: Văduv, un copil

EDUCAŢIE: Şcoala Normală „Andrei Şaguna”, Sibiu

PROFESIE: Învăţător

Alexandru Dâmboiu se simte împăcat cu viaţa lui. În ochi i se citeşte seninătatea unui copil, dar trupul gârbovit de ani îi dă mari bătăi de cap, de aproape doi ani. A păşit pentru prima dată într-o sală de curs, în calitate de învăţător, la vârsta de 17 ani. Timp de 15 ani a slujit la şcoala din satul Aita Medie, judeţul Trei Scaune (Covasna de astăzi), unde a fost şi director.

Un învăţător greu de uitat

Îi atrăgea pe elevi prin bunătatea şi dăruirea lui şi mai ales prin  activităţi culturale, cum ar fi scenete de teatru, concerte de vioară sau spectacole de muzică corală, pe care le susţinea atât în limba maghiară, cât şi în limba română, având în vedere dualitatea etnică a satului. „Iubesc foarte mult acea perioadă în care pot să spun că am fost cel mai fericit. Acolo am întâlnit-o şi pe iubita mea şoţie, care azi nu mai este printre noi şi acolo s-a născut şi fiica mea. Din păcate, atunci când s-a instaurat regimul comunist, a trebuit să mă refugiez la Făgăraş şi să părăsesc şcoala pe care o slujisem timp de 15 ani”, îşi aminteşte bărbatul cu nostalgie.

S-a mutat dintr-un sat în altul

După instaurarea comunismului,  învăţătorul nu a mai avut un loc stabil de muncă. Întors la Făgăraş a predat în sate ca Ciuncu, Ileni, Hârseni şi în Râuşor. Dar acest lucru nu l-a dezechilibrat. Cel mai greu era să facă naveta şi uneori mergea kilometri întregi pe jos, pentru a ajunge la şcoală. După ce a ieşit la pensie, bătrânul s-a ocupat de restaurarea monografiei satului n