Alegerile europarlamentare din Romania s-au evidentiat exclusiv printr-o serie de cascadorii politice – unele mai eficace, alte mai putin. Fiecare dintre acestea a demonstrat insa ca partidele rivale continua sa duca o acuta lipsa de viziuni asupra Europei si a rolului Romaniei in plan european.
Campania PDL a fost umbrita de drama iscata in jurul unei domnisoare intrepide, dar total neexperimentate politic, care se intampla sa fie fiica presedintelui. Dra Basescu a renuntat, precum se stie, la statutul ei de membru al PDL pentru a candida pe post de independenta. Gestul ei impetuos va fi impresionat, poate, o parte a tinerilor cu drept de vot, dar varianta feminina a lui James Dean s-a dovedit, in final, tot un rebel fara cauza. Dupa ce varii filiale de partid i-au derulat, mai mult sau mai putin discret, campania, tanara a decis intoarcerea in timp-record in sanul familiei si al partidului. Acuzele de nepotism s-au tinut, fireste, lant, dar tot degeaba, morala deprimantului episod fiind una sigura – insignifianta unui partid intreg in fata individului cu un "spate" puternic.
Din unele puncte de vedere, acelasi lucru s-a intamplat, la o scara mai redusa, si in PNL: relatiile personale au primat, astfel ca Renate Weber – desi binecunoscuta in cercurile liberale europene – a ajuns pe locul 3 al listei de candidati. Nu reusesc insa nici in ruptul capului sa pricep cauzele pentru care Daniel Daianu, o personalitate capabila sa articuleze un autentic mesaj liberal, a fost eliminat din cursa, fiind inlocuit cu cineva precum Norica Nicolai – o reincarnare perfecta a Anei Pauker, care s-a pronuntat, zilele trecute, in favoarea nationalizarii multinationalelor. Dar, ma rog, poate ca tocmai in calitate de cetatean britanic n-ar mai trebui sa ma mire nimic, din moment ce la mine acasa nevasta unui fost lider de partid a fost scoasa subit din obscuritate,
