PERICULOS. Cea mai înaltă şosea circulabilă din România, aflată la 2.040 de metri altitudine, este un drum cu obstacole pentru şoferi. Sursa: Laura Ilie
Peste aproape două săptămâni, Transfăgărăşanul - sau DN 7C - se va deschide oficial traficului dintre Transilvania şi Muntenia. Deocamdată, se poate circula numai până aproape de Tunelul Bâlea, însă turiştii care merg spre munte la sfârşit de săptămână pot vedea, încă de pe acum, că e mizerabil, plin de gropi şi, pe alocuri, de bucăţi de stâncă.
Pentru cea mai înaltă şosea circulabilă din ţară, acesta este încă un sezon pierdut. Nu sunt bani pentru reparaţii serioase, iar copertinele care ar fi urmat să asigure circulaţia pentru întregul an au rămas un vis frumos.
„E îngrozitor ce se întâmplă. Ca să nu te enervezi ar trebui să te uiţi doar pe sus, la munte, la cer. Nici aşa nu poţi, nu te lasă zguduiturile maşinii care dă în gropi”, zice Mihai Barbu, localnic stabilit în Capitală. „Din an în an e mai proastă şoseaua. Gropile sunt mai mari, pietrele cad mai des, vai de noi. La ce peisaj e aici, ar trebui puţină grijă”, mai spune el.
Cârpeli făcute ca în urmă cu 100 de ani
Până la Cabana Valea cu Peşti, drumarii au cârpit asfaltul ca acum 100 de ani, cu roaba de material şi cu lopata. Asta s-a întâmplat anul trecut. Nu sunt prea multe tunele până sus la Bâlea, iar cele existente reprezintă adevărate pericole. Plasele sunt rupte, şoseaua e franjuri, din tavan picură apa.
Pe măsură ce urci munţii, izvoarele care se scurg pe stânci şi turiştii care se opresc să facă poze îţi distrag atenţia de la asfaltul spart, „inamicul” principal.
Uneori, eşti ţinut în loc şi de câte o turmă de oi care traversează alene şoseaua. E un moment prielnic „să admiri” infrastructura deficitară. Marius, din Bucureşti, s-a oprit cu familia să facă poze,
