Finala Cupei României a pus bomboana pe coliva răposatului. Fotbalul trecutului sezon a fost condus, în sfârşit şi Doamne-ajută!, pe ultimul său drum. Aparţinătorii autorizaţi ai defunctului, dar şi mulţi, foarte mulţi pomanagii de profesie ai publicităţii ieftine au format alaiul impresionant al procesiunii.
Manifestarea s-a dorit a fi una de toată fala. Numai că falşii preoţi ai fotbalului, milogi ai unei supuşenii eretice, au pus la cale ritualuri mincinoase, numai bune să alimenteze scandalul. şi dacă fotbalul a fost unul cam urâţel şi obosit, scandalul a avut vigoare maximă. El, scandalul, a potenţat momentul şi a creat identitate evenimentului.
CFR Cluj rămâne, pentru bucuria suporterilor şi pentru statisticile deloc sentimentale, câştigătoare a Cupei României în ediţia 2008-2009. Atunci când martorii momentului se vor fi dus de cealaltă parte a lumii, atunci când memoria colectivă va trece în uitare amănuntele stânjenitoare ale acestei isprăvi, performanţa va avea alte semnificaţii.
Deocamdată însă luminile şi umbrele momentului se amestecă într-un cenuşiu de apăsare bacoviană. În meciul de sâmbătă seară, clujenii au avut, indiscutabil, jocul de partea lor. Fapt care-i plasa înainte de finalul partidei în poziţia de prezumtivi câştigători ai trofeului. Revanşa pentru un sezon modest în raport cu pretenţiile unei foste campioane şi chiar revanşa directă în faţa timişorenilor ar fi putut fi curate dacă arbitrul întâlnirii s-ar fi situat la distanţă egală faţă de cele două combatante.
Dar Cristian Balaj nu a reuşit să se menţină în echilibru. La o fază în care se putea acorda mai degrabă fault în atac pentru intrarea lui Tony la Latovlevici, Balaj a privit momentul în oglinda minciunii şi a acordat penalty pentru clujeni. Lovitura de pedeapsă a fost transformată şi scorul a fost dus la un 2-0 care i-a îngropat de
